Indiferent dacă ne-am născut în București sau am venit doar în vizită,cu siguranță majoritatea dintre noi am avut treabă în cartierele din București, pe care, trebuie să recunoaștem că le identificăm mai greu. Fie că nu ne plac sau fie că au un nume greu de reținut, nu ne place sau se află prea departe de locul în care ne aflăm.
Trebuie să știi că fiecare dintre cartierele din București are o istorie în spate și un eveniment de care se leagă numele lor. Află evenimentele care s-au petrecut în cartierul tău chiar acum!
O istorie interesantă se găseşte în originea numelui cartierului Balta Albă. Povestea spune că aici se afla o Groapă de var unde, în vremea lui Caragea, se topeau cadavrele ciumaţilor. Când ploua, locul devenea o baltă.
Zona Berceni a fost denumită astfel datorită grofului Miklós Bercsényi. Se zice că o ceată de husari, condusă de groful Miklós Bercsényi, s-au oprit undeva la sud de Bucureşti, în drumul lor spre turci. Nu se ştie însă dacă au luat o pauză sau dacă au rămas aici de tot, însă cert este că de atunci acea zonă a fost botezată „Berceni“.
Cartierul Băneasa îşi trage denumirea de la nevasta banului Dimitrie Ghica.
Cotroceniul, unde în prezent se află sediul prezidenţial, se numeşte astfel de la regionalismul „a cotroci“, care înseamnă „a scotoci“, „a scormoni“.
Legenda cartierului Colentina spune că această denumire vine de la „colea-n-tină“, cu referire la locul băltit unde Matei Basarab i-ar fi fugărit pe turci, într-o bătălie. O vreme s-a numit şi „Olintina“.
Depre zona Crângaşi, istoria spune că a existat cândva o prelungire din Codrul Vlăsiei, un crâng. Aici trăiau crângaşii.
Cartierul Dămăroaia a fost, în trecut, moşia parcelată a boieroaiecei Maria Damaris.
În istoria numelor cartierelor bucureştene este menţionat şi un nume de doctor. Spiridon Kristofi (căruia i se mai zicea Spirea), a ridicat, în 1765, pe Dealul lupeştilor o biserică numită Spirea Veche. De aici şi denumirea „Dealul Spirii“.
„Dristor“ vine de la breasla piuarilor care şi-au avut satul în această parte a Bucureştilor. Meşterii piuari se numeau «darstari», «darsta» fiind piua din piatra folosită la fabricarea postavului şi dimiei. Piuarii fabricau «darste» şi pentru sutele de mori de pe cursul Dâmboviţei, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanţă economică pentru târgul Bucureştilor.
Drumul Taberei se numeşte astfel datorită lui Tudor Vladimirescu, care, în 1821, intră în Bucureşti pe la vest şi îşi aşează aici tabăra de panduri.
Ferentariul, renumit astăzi pentru scandalurile din zonă, a primit unul dintre cele mai rafinate nume din Capitală, originea lui venind din latină, („Ferentarius“ – soldat din infanteria uşoară a legiunilor române). Unii spun că aici s-ar fi aflat câmpul de exerciţii al ferentarilor, din oastea lui Mihai Viteazul.
Turcii şi-au pus şi ei amprenta pe Bucureşti. „Ghencea“ este un nume provenit din limba turcă. Pe vremea fanarioţilor, Ghenci-aga era şeful arnăuţilor din garda domnească. Aici s-a ridicat o biserică, Biserica Ghencei.
Denumirile „Floreasca“ şi „Giuleşti“ îşi au originile de la numele boierilor care au stăpânit locurile respective, Floreştii, şi, respectiv, de la proprietatea boierească a Juleştilor.
Strada Lipscani, una dintre cele mai tranzitate străzi de distracţie din Capitală, se numeşte astfel datorită negustorilor veniţi în Bucureşti cu lucruri aduse de la târgul din Leipzig, care se numeau Lipscani.
Despre cartierul Militari se spune că ar fi fost botezat aşa pentru că era zona de instrucţie militară şi unde o vreme a funcţionat „Pirotehnia Armatei“.
Oraşul Pantelimon, de la periferia Capitalei, îşi are numele după Mănăstirea Sfântul Pantelimon. În gracă „pan“ înseamnă „tot“, iar „éléïmon “ se traduce „milă“. Astfel, Panteleimon înseamnă „cel milostiv“ sau „întreg milostivul“.
Rahova, un alt cartier care şi-a „câştigat“ reputaţia de zonă de scandal, are un nume relativ noi şi vine de la Calea Rahovei, una dintre cele cinci artere botezate în amintirea Războiului de Independenţă:Calea Griviţei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei şi Calea Dorobanţilor.
„Sălăjanul“ este de asemenea un nume nou şi are originea de la Leon Szilaghi, cunoscut şi ca Leontin Sălăjan.
Cartierul Titan îşi are denumirea de la fabrica de ciment „Titan“, construită la începutul secolului 20.
Despre Vitan, D. Papazoglu spune că „În ocolul oraşului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orăşenilor îşi aveau păşunea“.
Sursă:www.historia.ro
