A inchis ochii cateva clipe, a tras aer in piept si, fara sa noteze ceva, macar un "p" de la "pulpa", fara sa ma bage in seama, s-a intors spre urmatorul. Noteaza comanda aluia si trece la al treilea. "Dar pulpa mea?", intervin eu mirat. Chelnerul se face ca nu ma aude. Ma ignora ca un cuier. Ia si ultima comanda si gata, pleaca spre bucatarie. "Domnu', pulpa mea!", strig eu din urma, dar el nici nu intoarce capul. Toti, la masa, ramanem muti cateva clipe. Apoi ceilalti incep sa rada de mine. O fi zis omul ca-s prea gras si n-ar fi rau sa renunt la cina. Nu merit papica. N-am fata de om serios.
Ma duc dupa chelner, bag capul prin usa oficiului si-i spun: "Nu va suparati, pulpa...". El vine la mine incetisor, ma impinge usor de cap inapoi si pune foraibarul pe usa. Eu ma duc pe dincolo, pe la ghiseu, si iar ii spun: "Pulpa mea...". Chelnerul trage oblonul pe ferestruica aia si se baricadeaza cu totul in bucatarie. Am inceput si eu sa rad ca prostul. Nu mai intelegeam nimic.
Rup o foaie din agenda, scriu pe ea: "Una pulpa pui, fiarta, cu mujdei. Platesc!" si bag hartia pe sub usa. Dupa cateva secunde, chelnerul-bucatar trage biletelul la el, desigur ca il citeste si mi-l trimite imediat inapoi pe sub usa, cu rezolutia "NU" scrisa cu creionul, mare, pe toata pagina. Ma duc cu hartia la ai mei, la masa, si le-o arat. Se pun toti pe ras in jurul meu. O fi o farsa de-a lor, mi-am zis, dar mi-am dat seama imediat ca era exclus, fiindca nu ne despartiseram nici o clipa, n-ar fi avut timp de-o asemenea lucratura.
Tot articolul, in Jurnalul National
Un escroc, condamnat sa joace poker pentru a inapoia banii furati... Condamnat sa joace poker pentru a inapoia banii furati...
