Topul tehnologiilor militare care au schimbat cursul istoriei

De la carul de lupta, la bomba atomica. Iata in continuare un top al tehnologiilor militare, care au dus la schimbarea cursului istoriei.

Locul 10 - Carul de lupta

Primele aparute in jurul anului 3000 i.Hr, erau nepractice pentru lupta. Din cauza greutatii lor ridicate puteau fi trase numai de boi si erau folosite pentru a transporta conducatorul pe campul de lupta. Toate luptele se desfasurau pedestru, iar soldatii trebuiau aranjati in formatii de lupta si atacau cu arme de impuns si taiat. In anul 1800 i.Hr. tehnologia avansata de prelucrare a ajutat la scaderea mare a greutatii (cele mai performante puteau fi ridicate deasupra capului de catre conducatorului lor), le-au fost montate roti cu tepi, si puteau fi trase de cai.

Pentru soldatii pedestrii, carele au devenit un cosmar. Lamele ascutite ale rotilor isi croiau un drum sangeros printre ei, erau loviti de sagetile arcasilor sau pur si simplu erau zdrobiti de care. Utilizarea carelor de lupta s-a extins rapid din vestul Asiei si Egipt pana in India, China si Europa. Statele bogate construiau mii de astfel de care, care au dominat luptele din Orientul Mijlociu intre anii 1800-1200 i.Hr.

Locul 9 - Praful de pusca

Praful de pusca s-a facut remarcat in istorie in jurul anului 800 d.Hr, in China. El a fost inventat din greseala, in timp ce inteleptii vremii incercau sa amestece elixire ale imortalitatii. Dupa 400 de ani, chinezii au creat versiunile primordiale ale armelor cu praf de pusca: pusti, bombe, chiar si un tip de tun. Conducatorii chinezi au incercat sa pastreze secretul prafului de pusca, dar atacatorii Chinei au reusit sa il afle in timp.

Utilitatea prafului de pusca s-a facut simtita cu adevarat dupa mai bine de un mileniu, in timpul asediului Constantinopolului. Niciun echipament din acele timpuri nu putea strapunge zidurile de trei straturi care inconjurau orasul, dar Mohamed al II-lea a construit tunuri de 8 metri si cu ajutorul prafului de pusca, a tras ghiulele masive catre ziduri, demolandu-le.

Locul 8 - Tevile ghintuite

In timpul Razboiului de Independenta American, o zicatoare a soldatilor spunea „nu trage in inamic pana nu ii poti vedea albul ochilor". Pustile vremii aveau tevi netede, care trimiteau gloantele in toate directiile, fiind extrem de imprecise - soldatii luptau aproape corp la corp.

Pustile aparute dupa 1800 aveau in schimb tevi ghintuite. Aceste ghinturi roteau gloantele, astfel incat acestea se duceau drept, cu precizie, pe distante de zeci de metri. Mersul sau statul in picioare pe campul de lupta devenise periculos - in timpul Razboiului Civil American, Generalul confederat George Pickett a ordonat soldatilor sai sa marsaluiasca in camp deschis, acestia devenind tinte mobile pentru nordisti.

Cosmarul armelor de foc s-a inrautatit in timpul Primului Razboi Mondial, o data cu aparitia pustilor mitraliera, care secerau soldatii, pana acestia apucau sa se adaposteasca in transee.

Tevile ghintuite au schimbat si fata razboaielor navale, navele maritime avand tunuri cu precizie ridicata care le permit sa traga de la mare distanta, fara ca macar sa se afle in raza vizuala a inamicului.

Locul 7 - Motorul cu combustie interna

Imaginati-va cum ar arata in prezent un razboi static, fara ajutorul tehnologiilor din culise. In razboiul terestru nu ar mai fi tancuri sau camioane de aprovizionare. Razboiul aerian ar fi inexistent, fara avioane, rachete balistice ori elicoptere. Razboiul naval s-ar desfasura fara submarine, doar cu corabii cu vele sau cu motoare cu aburi. Toate aceste vehicule enumerate au nevoie de arderea combustibililor.

Motorul cu ardere interna a schimbat dimensiunile si viteza de desfasurare a razboaielor, incepand cu Primul Razboi Mondial si pana in prezent. In timpul primei conflagratii mondiale, mitraliorii asteptau pe front carutele trase de cai sa aduca munitia necesara. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, trupele germane isi conduceau panzerele pe distante de pana la 97 km pe zi, cucerind astfel teritoriul de la granita Poloniei pana la Moscova in numai sase luni. Spre sfarsitul razboiului, una dintre primele rachete balistice, V-2, putea distruge o tinta aflata la 322 de km departare in numai 5 minute.

Fara motoarele cu ardere interna, razboiul ar fi fost motorizat de puterea aburilor, dar eficienta acestor motoare se limiteaza la miscarea vapoarelor sau locomotivelor. Daca se baza exclusiv pe puterea aburului, tactica de lupta ar fi ramas la nivelul sfarsitului de secol 19.

Locul 6 - Aeronavele

Avioanele au dus razboiul in ceruri. Italia a fost prima tara care a folosit aeronavele in scopuri militare. In timpul razboiului de dominatie asupra Libiei, cu Turcia, in 1911, italienii au trimis avioanele sa gaseasca, pozeze si bombardeze tintele turcesti. La inceputul Primului Razboi Mondial, Germania, Austro-Ungaria, Franta si Marea Britanie aveau sute de avioane in dotarea fortelor aeriene.

Initial, avioanele au fost trimise doar pentru spionaj. Apoi, au trimis avioane de vanatoare care sa doboare avioanele de spionaj, pentru ca, in cele din urma, sa fie folosite bombardiere pentru a lovi orasele si trupele inamice.

Aeronavele au schimbat fata razboiului, oferind o alternativa la invaziile terestre sau marine, astfel ca puneau in primejdie viata mai a mai putini soldati. Pe de alta parte, au pus in pericol civilii.

In timpul celei de-a doua conflagratii mondiale, importanta atacurilor aeriene a devenit cat se poate de clara. Pentru a forta Japonia sa capituleze, fara nevoia atacului terestru, SUA au atacat principala insula a arhipelagului prin aer. Primele bombe aruncate in cadrul acestei invazii au vizat tinte industriale si nu au facut mari pagube umane. Apoi, au bombardat Tokyo, ucigand 80.000 de locuitori si lasand alti 1 milion fara locuinta. In cele din urma, bombardierul Enola Gay a lansat o bomba atomica, ce a omorat peste 100.000 de civili si a ranit multe alte mii.

Citeste tot articolul in Jurnalul

FOTO: en.wikipedia.org

Ultimele știri