Pe 10 octombrie 1914, primul rege al României, Carol I, decedează. Dacă exceptăm persoanele apropiate, care-i stăteau, mereu, alături - Regina Elisabeta, doctorul Mamulea și adjutantul Paul Angelescu -, ultimii doi oameni care l-au văzut în viață pe suveran au fost frații englezi Noel și Charles Buxton, primiți în audiență la Castelul Peleș. Peste șase zile, la înmormântarea Majestății Sale, cei doi aveau să fie împușcați în fața Palatului Regal, unde se afla sicriul celui care schimbase fața României
Castelul Peleș, 10 octombrie 1914. Ceasurile arată 5.30 dimineața când colonelul Paul Angelescu, adjutantul regal, aude: ”Sculați și vă îmbrăcați pentru a lua toate măsurile necesare, anunțând și la București pe primul-ministru de o mare nenorocire: regele a murit!” Nu, nu visează, nu e un coșmar din care va ieși, e adevărul: la 75 de ani, după aproape cinci decenii de domnie, suveranul care schimbase complet fața României trecuse în lumea celor drepți. ”Iubitul nostru rege s-a stins precum un pui”, avea să zică Regina Elisabeta.
În ziua precedentă fusese activ. Chiar foarte activ. Era vineri. De dimineață, se plimbase în jurul castelului, la o porție de aer curat. Primise, spre prânz, pe Ionel Brătianu, primul-ministru. Se văzuse, apoi, cu familia Procopiu. După amiaza, cu juristul Virgil Arion, apoi cu Ministrul de Externe, Emanoil Porumbaru. La orele 20.00, în audiență fuseseră primiți doi frați englezi, Noel și Charles Buxton. Zăboviseră aproape un ceas. Cu excepția medicului, a aghiotantului regal și al reginei, cei din Albion vor fi ultimele două persoane care-l vor vedea în viață pe Carol I.
Cine erau ei?
Noel avea puțin peste 45 de ani, Buxton, doar, 39. Ambii politicieni britanici de vază, foști membri ai Parlamentului. Colindau Europa cu un scop precis: vizitau țările ortodoxe, pentru a le chema la luptă împotriva Turciei și a le atrage, astfel, în Primul Război Mondial, de partea Angliei. Nu știau că sunt urmăriți de un student turc, Hasan Tahsin Effendi. Pe numele adevărat Osman Nevres, Hasan era un membru al unei grupări naționaliste de temut, ce încerca să asasineze toți dușmanii Semilunei. Turcul îi avusese pe cei doi în bătaia pistolului la Sofia, dar ezitase să tragă, cunoscând faptul că statul bulgar i-ar fi aplicat pedeapsa cu moartea. În România, legile erau mai blânde, așa că a amânat momentul.
La șase zile de la întrevederea cu Regele Carol I și tot la atâtea de la decesul acestuia, în fața Palatului Regal din București se prezintă ultimele condoleanțe. La ora 8 și jumătate este adus în curte, în fața scărilor, afetul de tun pe care se află sicriul. Partea de sus e acoperită în purpură, țeava, într-un steag tricolor îndoliat.
Cortegiul se pregătește să plece, din București către Curtea de Argeș. Peste câteva secunde se vor auzi focuri de armă
Frații Buxton sunt cazați la doi pași, la hotelul Athenee Palace. Au în plan să meargă la Curtea de Argeș, acolo unde va fi înmormântat suveranul, apoi să tragă la o moșie din Bărăgan a bulgarului Gheșoff, fiul unui fost prim ministru de peste Dunăre, Ivan Evstrațiev, care se află dimpreună cu domniile lor. Cheamă un taxi, dar nu apucă se se suie în el. Studentul turc se postează în fața lor și trage fix în secunda în care cortegiul funerar pleca, de la 300 de metri distanță, către Curtea de Argeș. Noel e atins în plămân, Charles, în piept. Panica e mare, pentru că nu se știe cine și de ce trage. Lumea se sperie, caii sunt greu de stăpânit. Deoarece în zonă se află și Ferdinand, noul rege al României și moștenitorul Coroanei, mulți se tem că ar fi vorba de un atentat îndreptat asupra sa, mai ales că țara noastră refuzase, pentru moment, să intre în Primul Război Mondial.
Câțiva agenți reușesc să-l imobilizeze pe turc. Grav răniți, englezii sunt duși la Colțea. Vor reuși să scape cu viață. Noel va deveni chiar Ministrul Agriculturii. Cât despre Hasan, avea să fie eliberat și devenea un simbol al poporului turc după ce trăgea primul glonț împotriva grecilor asupritori, la Izmir, în mai 1919, când și pierea, la doar 31 de ani.
Statuia lui Hasan Tahsin, unul dintre eroii naționali ai Turciei
Noel Buxton trăia până în 1948, fratale său, Charles, în 1942, ultimul fiind unul dintre cei care aveau să lupte pentru dezvoltarea limbii Esperanto. Un bulevard din Sofia le poartă numele.
Surse: Historia, wikipedia. Credit foto: Biblioteca Academiei Române
