Urmărește A1 pe DiscoverIntre timp, mi-am unit singuratatea cu singuratatea unei tinere poete, viitoare mama a primilor mei doi copii. In vara lui 1964, un batran necunoscut batea in poarta modestei curti a casei socrilor mei, care ne gazduiau undeva in periferia dinspre sudul orasului. Omul tacea si a trebuit sa am ceva rabdare ca sa inteleg ca e chiar tatal meu. Venea din inchisoare.
Un timp, nu putin, dupa disperarea de a trai intr-o cumplita saracie, care ma impingea spre gesturi disperate, bucuria intrarii in literatura a inceput sa ma domine. Nu ma mai gandeam sa mor. Faceam planuri de viata. Poate ca ma si amageam. Poate ca supradimensionam rostul meu viitor. Ma apasa epoca, dar aveam iesiri, imi confectionam solutii. In 1967 si in 1969, mi s-au nascut copiii.
Tot articolul, in Jurnalul National
Criza n-a trecut prin conturile demnitarilor: Vezi averile premierului si ministrilor... Peste 40.000 de copii renunta in fiecare an la scoala, din cauza saraciei...
