Este unul dintre sutele de tineri care au ajuns, în fatidica seară de vineri, în clubul Colectiv. Era acolo, la fel ca și alți tineri, pentru a se distra, alăturii de prieteni, la lansarea albumul unei trupe de rock mai cunoscută în străinătate decât în România.
Acum, însă, suferă. Suferă pentru că are remușcări, remușcări că el a supraviețuit, suferă pentru că prieteni de-ai lui și-au găsit sfârșitul în acel mod cumplit, suferă că are alți amici care stau, lipiți de un pat de spital, suferă pentru că nu știe ce se va întâmpla cu ei...
”Sunt unul dintre acei oameni care preferă să fie martor la toate evenimentele live când vine vorba de muzică. Nu stau acasă dacă aud de un concert, îmi place să fiu acolo, martor, lângă scenă, să când, să dansez. De data aceasta însă, ceva mi-a spus să stau departe, dar tot m-am dus la concert. Nu era pentru prima oară când eram în Colectiv alături de amicii mei”, este începutul spovedaniei unuia dintre sutele de martori ai incendiului devastator din clubul de lângă maternitatea Bucur.
”Am remușcări. Am remușcări că am supraviețuit, nu credeam că așa arată iadul. Iar când îl vezi, nu înțelegi. Am prieteni care au murit acolo, alții sunt în spitale, nu știu ce șanse au, nu știu nimic de ei. Și acum aud țipătele disperate de ajutor. Iar eu sunt aici și mă gândesc că nu am făcut tot ce aș fi putut, că am fugit din club, că am supraviețuit... Îmi tot pun întrebările astea, mă tot gândesc că aș fi putut arde acolo și eu, că aș fi acum, și eu, mort sau, chiar mai rău, lipit de patul de spital, făreă șanse, doar chinuindu-mă pe mine, pe cei dragi mie...”, mai spune el pentru spynews.ro.
Citește și:
