Le aplicau bătăi peste testicule până leșinau, le zdrobeau coastele și le înfingeau cozi de mătură în gură până străpungea ceafa. Ororile suferite de români în temnițele comuniste

Urmărește A1 pe Discover

Temnițele comuniste erau un loc al celor mai mari masacre și torturi suferite de zeci de mii de români nevinovați. Plăcerile sadice ale torționarilor le provoca moartea celor mai mulți oameni.

Vida Nedici, născută în judeţul Timiş, este vestită ca sârboaica cu cele mai macabre apucături care omora sute de bărbați lovindu-i peste organele genitale până când acestea leşinau de durere.
Născută în 1923 în satul timişan Becicherecu Mic, devenise faimoasă la sfârşitul anilor ’40 pentru sadismul cu care chinuia oamenii, dar în special bărbații. A fost traducător pentru Securitatea din Timișoara și obișnuia să-și molesteze victimele cu bătăi dure peste testicule în timpul anchetelor

„Am mai avut de-a face cu exemplare perfide de răutate, combinată cu isterie: faimoasa Vida Nedici, de origine sârbă, care ajunsese până la gradul de colonel şi era vestită pentru brutalitatea cu care ancheta, specializată în bătaia deţinuţilor la testicule. Probabil datorită paranoiei, era fericită ori de câte ori reuşea să provoace leşinuri de durere unor deţinuţi politici”, relata Corneliu Coposu, în volumul „Confesiuni. Dialoguri cu Doina Alexandru” (Ed. Anastasia, 1996).

„Bătaia la testicule era specialitatea unei femei pe nume Vida, o sârboaică. Aceasta, prinzând glandele între degete, le bătea cu un beţigaş până se umflau, încât torturatul nu mai putea umbla şi avea dureri înfiorătoare. O metodă cu adevărat sadică! Mai ales pentru o femeie”, scria fostul episcop greco-catolic al Lugojului şi deţinut politic, Ioan Ploscaru.

Vida a fost arestată în 1950 ca spion iugoslav şi condamnată la moarte, dar nu a fost executată. Din ordinul lui Gheorghe Gheorghiu- Dej atru ani mai târziu, a fost eliberată şi a părăsit satul natal pentru a trăi în Belgrad.

„În vara lui 2009 trăia dintr-o pensie „mai mult decât decentă” în capitala Serbiei democratice, unde nimeni nu avea cunoştinţă despre atrocităţile care îi sunt imputate în România şi unde se declara, şi la 86 de ani, o comunistă convinsă”, scria istoricul Mircea Rusnac, pe istoriabanatului.wordpress.com.

Un călău stalinist ucidea și badjocorea preoți din plăcere.

Petrache Goiciu avea o deosebită plăcere de a ucide şi de a chinui preoţi sau fii de preoţi şi puţini dintre cei care au trecut prin închisoarea de la Galaţi au scăpat cu viaţă din mâna lui. Născut în 1905 la Galaţi, fost apropiat al liderului comunist Gheorghe Gheorghiu Dej, a condus Penitenciarul Galaţi la începutul anilor ’50

„Sunt martori oculari, care au stat în celulă cu un fiu de preot, când acesta a fost surprins de Goiciu, prin vizeta uşii, în momentul când îsi făcea rugăciunea. Atunci, spun ei, Goiciu a intrat în celulă, l-a lungit şi l-a zdrobit cu picioarele, până l-a lăsat mort”, afirma Dumitru Bordeianu în cartea „Mărturisiri din mlaştina disperării”.

Un fost deţinut politic, Gavril Burzo relata despre modul în care Goiciu ar fi ucis un preot armean, în faţa a pesete 20 de deţinuţi. „Comandantul a venit cu un polonic vechi şi i l-a dat dat preotului ca să scoată din tinetă fecale, poruncindu-i să ne cuminece. «Cuminecă-i popă!» a răcnit la el. Atunci, preotul a strigat foarte tare: «Domnule comandant, de mine vă puteţi bate joc, dar de Hristos nu!». În acel moment, căpitanul Goiciu şi cu locţiitorul politic Istrate au tăbărât asupra lui lovindu-l cu sete pe tot corpul. La urmă, au luat coada măturii şi i-au introdus-o în gură, până ce a ieşit prin ceafă. Pur şi simplu l-au omorât în faţa noastră”, afirma Gavril Burzo, în volumul „Zile trăite după gratii”. Goiciu a fost recompansat de regimul comunist pentru activitatea sa cu ordinul „Steaua Republicii” clasa a IV-a.

(sursa: adevărul))