Limba română este sărbătorită pe 31 august când toți vorbitorii de pretutindeni sunt mândrii de cultura și istoria ei, fiind celebrată Ziua Limbii Române. Istoria acestei limbi este una controversată, atât din punct de vedere politic cât și științific. Minoritățile conlocuitoare și toate interesele politice care exprimau revendicări teritoriale și regionale au ajutat la dezvoltarea mai multor variante ale istoriei limbii române.
Pentru a impune una dintre variantele de istorie a poporului, marii istorici încep să analizeze istoria limbii române. Din punct de vedere lingvistic, există dovezi care atestă că limba română s-a clădit prin românizarea populațiilor antice care locuiau în bazinul Dunării de jos. Herodot spune că aceste populații erau traco-dacice.
Limba aceasta a fost influențată de limbi precum cea maghiară, greacă și câteva limbi slave. Cu toate acestea, există teorii care afirmă că majoritatea limbilor romanice existau încă din timpul imperiului roman.
Continuitate în Dacia
Cea mai răspândită variantă a istoriei limbii române printre istoricii români contemporani este cea derivată din teoria românizării Daciei. Teoria spune că Imperiul Roman a colonizat Dacia. A avut loc o colonizare intensivă care a lăsat în urmă o populație decimată. Izvoarele istorice relatează că în acea perioadă au fost descoperite câteva nume geto-dacice în inscripțiile care nu au fost distruse.
Din cauza colonizării, limba dacică a dispărut, păstrându-se doar câteva cuvinte care au rămas în limba română. Din 106, după încheierea cuceririi romane a Daciei și până în 275 la retragerea trupelor imperiale la sud de Dunăre, populația dacică a fost romanizată.
Scrierile indică faptul că armata română a jucat un rol crucial în romanizare. Ei nu au ținut cont doar de prezența legiunilor, ci și de disperarea lor în “capul de pod” pe care Dacia îl configura în apărarea Imperiului. Prin urmare, româna devine continuarea latinei militare de la frontiera daco-dunăreană a Imperiului Roman.
Alte lucrări istorice mai recente ale unor istorici români indică faptul că limba și popul român s-au dezvoltat pe un spațiu mai extins decât cel al fostei Dacii. Teoria aceasta spune că originalul nucleu al limbii române se localiza în nordul și sudul Dunării. În acest timp, dacii liberi au migrat spre Balcani, fiind alungați de slavi, huni și goți. Astfel ei au constituit poporul albanez. De aceea astăzi există cuvinte comune în limba română și cea albaneză.
Caracteristica de bază a limbii daco-române este absența dialectelor. În acest fel, graiurile din Moldova, Maramureș, Ardeal, Banat, Dobrogea, Muntenia și Oltenia sunt aproape identice.
Printre primele atestări
Pentru populația latinofonă nord dunăreană, de-alungul timpului, au fost folosite denumirile de daci, geți si apoi de vlahi și români. Cel mai vechi document în limba română este Scrisoarea lui Neacșu, o scrisoare din 1521. Neacșu îi scria primarului brașovean despre atacurile turcilor. Această scriere era prima scrisă cu alfabet chirilic.
Prima folosire a alfabetului latin a fost atestată la sfârșitul secolului XVI printr-un document transilvănean, scris după convențiile alfabetului maghiar. Prima tipăritură românească a fost un Catehism. Această lucrare a fost tipărită în 1544 la Sibiu. Din păcate, ea nu s-a păstrat. Însă prima scriere românească ce a rămas în istorie a fost Evanghelierul slavo-român scris de Filip Moldoveanu.
Toate aceste fapte istorice și documente arată că ne tragem dintr-un popor viteaz, care a luptat mereu pentru cultură și teritorii. De aceea, de Ziua Limbii Române trebuie să ne mândrim că ne curge sânge de dac prin vene și să prețuim comorile acestei țări.
Sursă foto: pexels.com
Liceul care pregăteşte, an de an, viitorii medici de top ai ţării. Aproape toți absolvenţii din două clase au fost admiș... PANICĂ în Deva! 19 oameni, între care 9 COPII, au rămas blocaţi în telecabina de la Dealul Cetăţii. Se folosesc echipame...
