SPECIAL: Constantin Noica si Securitatea

Fost detinut politic, pe temeiul programului si ideologiei "dictaturii proletariatului", filozoful a fost integrat intr-un alt proiect politic al epocii, numit in documentele de partid "reconsiderarea". In conformitate cu acesta, intelectuali care se afirmasera in politica si cultura romaneasca inaintea instaurarii la putere a regimului comunist, acuzati si condamnati apoi ca "dusmani de clasa" (sub etichete de mare diversitate, precum criminali de razboi, spioni si agenti ai imperialismului, capi si/sau propagandisti ai miscarii legionare, partidelor istorice, burgheziei etc.), au fost integrati in institutii stiintifice si culturale.

Astfel ca, dupa anii de inchisoare, Constantin Noica a fost angajat cercetator stiintific. Intre timp, prietenii sai de tinerete - Eugen Ionescu, Mircea Eliade si Emil Cioran - devenisera nume cunoscute in cultura occidentala.

"In 1967, cand l-am cunoscut - a scris despre Noica discipolul sau Gabriel Liiceanu -, era cercetator la Centrul de Logica din Bucuresti si era in cautare de «tineri alesi», pentru a deveni, asa cum marturisise la iesirea din inchisoare, «antrenor cultural». M-am nimerit, impreuna cu doi-trei prieteni, in cercul pe care l-a alcatuit in acest scop si am inceput din acel moment o aventura spirituala care mi-a marcat definitiv destinul."

Aventura a continuat prin ceea ce s-a numit "Scoala de la Paltinis". Din 1975 si pana in 1987, intr-o cabana de munte, filozoful si discipolii sai s-au intalnit constant. "Intr-un univers in care mizeria materiala si morala era aproape totala", marturisea Gabriel Liiceanu, "paradisul era cu putinta".

Dar unde era insa Securitatea - temuta armata a atotvazatorilor ochi si atotascultatoarelor urechi?

Din perspectiva serviciilor speciale, va prezentam incepand de azi, in Jurnalul National, cateva episoade din complexul fenomen al "Scolii de la Paltinis".

Tot articolul, in Jurnalul National

Foto: Jurnalul