Viaţa de nedescris a ţăranilor din Evul Mediu: Dormeau în paturi făcute din baloţi de paie şi mâncau ceapă şi supă de varză

Urmărește A1 pe Discover

Una dintre cele mai dificile perioade din istoria omenirii a fost, fără doar şi poate, Evul Mediu. Războaie religioase, cruciade şi descoperiri geografice sunt doar câteva dintre evenimente care au marcat această perioadă, timp în care ţăranii şi sătenii formau cea mai mare parte a populaţiei, dar şi cea mai oprimată, căci duceau o viaţă de calvar.

În vremurile acelea, nu mai puţin de nouă din 10 oameni erau ţărani, fermieri ori lucrători ai pământului. Toţi, însă, duceau o viaţă de calvar. Dacă nu deveneau bandiţi ori tâlgari, aceştia trăiau într-o locuinţă din lemn ori pământ, în cadrul căruia iluminatul era realizat cu ajutorul opaiţelor. Mai mult de atât, aceştia dormeau în paturi construite din baloţi de paie aşezaţi pe crengi, iar în timpul nopţii, în loc de pături, se acopereau cu ţesături din lână ori blănuri de animale. De asemenea, podelele erau acoperite cu rogojini din nuiele sau stuf.

În ceea ce priveşte ocupaţiile acestora, la vremea respectivă, ţăranii munceau la câmp, în agricultură, dar şi în pădure, unde tăiau şi transportau lemne. În plus, unii dintre ei erau gonaci la vânătorile aristocraţilor, iar alţii ciopleau piatră pentru construcţii.

Povestea leului românesc: Cum arăta prima monedă autohtonă şi cum s-a transformat de-a lungul anilor

Chiar dacă munceau mult, aceştia nu aveau parte de un ospăţ pe cinste. Ei mâncau carne foarte rar, căci era scumpă şi rezervată nobililor, aristocraţilor. Mai mult de atât, la masă, bărbaţii se hrăneau primii, fiind consideraţi forţă de muncă, iar femeile şi copiii mâncau ce mai rămânea. În Oltenia, însă, ţăranii consumau frecvent supă de varză, usturoi şi ceapă, dar vinul bun şi mult înlocuia, de multe ori, lipsa de hrană.

Metodele de înfrumuseţare folosite de femei în 1930! Nici vorbă de cremă antirid, placă de păr şi spa

Pentru că atunci oamenii erau foarte credincioşi şi respectau sărbătorile religioase, conform istoricilor, ţăranii munceau doar 260 de zile pe an, iar în restul zilelor mergeau la biserică, în pelerinaje ori vizitau târguri şi bâlciuri.

Sursa: historia.ro