Bate fierul cat e incins, spune o vorba din popor. Ei, bine, "Pletosii" galateni, neam vestit de rromi caldarari, fac asta de cum incepe sa se incalzeasca. Si nu stau locului o clipa. Incep sa cutreiere toata tara, in lung si-n lat. Se asaza la corturi mari, in plin camp. La doi pasi de locuintele incropite, au „locul de munca". Isi confectioneaza foalele care sufla aer din doi saci ramasi de la mancare de pisici. Dar ei le manuiesc cu indemanare.
Si cum e tatal, asa-i si fiul. Altfel nu se poate in clanul Stanescu: “Nu poate oricine sa lucreze. Numa' "Pletosii". Asa noua ne zice. Caldarari”
Spre deosebire de altii din etnia lor, nu au plecat niciodata din tara. Se lauda cu asta si se mandresc cu ceea ce fac. Nu i-au tentat nici Franta, nici Italia sau Anglia. Raman si muncesc, din greu, pentru o paine. Confectioneaza cazane de tuica, ceaune si tot felul de vase din alama.
“Traim in Romania noastra cum pucem! Care stie sa fure, aia se duc in alta tara! Noi nu ne-am dus ca noi nu stim. Noi daca furam o ceapa, cadem in jos”, spun ei, cu modestie.
Pletosii au de gand sa stea la Magura Uroiului pana cand se lasa frigul. Pana atunci, spera sa vanda cat mai multe din ce iese din mainile lor.
