Cea mai bună jucătoare de tenis din istoria României, Simona Halep, este descrisă în cele mai mici detalii de către antrenorul care a coordonat-o de când făcea primii pași în lumea tenisului. O imagine mai puțin cunoscută a Simonei este prezentată de Firicel Tomai, unul dintre oamenii care au scris legendă în viața fostei campioane mondiale.
Firicel Tomai se poate mândri cu doi campioni mari ai tenisului, greu de învins, Victor Hănescu și Simona Halep, pe care i-a pregătit de când au început să viseze la o carieră în sport.
Într-un interviu excepțional acordat pentru Fanatik, Firicel Tomai a vorbit extrem de deschis despre cine este Simona Halep și despre parcursul ei uimitor.
Marea campioană cu care se mândrește România, în anii ei de început venise la Bucureşti fără sponsor și fără antrenor. Bani foarte mulți nu avea. Familia avea o fabrică de lapte din profitul căreia o trimiteau la concursuri pe fata lor.
Firicel, la vremea aceea, a făcut un compromis. O antrena pe Simona fără să-i ia vreun ban.
"Am început o colaborare prin care am făcut un sacrificiu. Nu am fost plătit doi ani de zile pentru că nu avea de unde. Apoi a început să câştige nişte bani şi s-au mai schimbat lucrurile. Federaţia a ajutat-o cu mingi, cu teren, cu pregătire, eu ca antrenor şi încet-încet a început să joace. Au început să apară rezultatele pentru că ea avea calităţile să ajungă acolo, dar nu putea să le exprime. Nu erau puse în practică, nu le materializa. "
"În 2010, am hotărât să mă opresc cu Victor (n.r. - Hănescu) pentru că era un tip matur, avea familie. Simona avea nevoie de ajutorul meu, era pe locul 93 şi mi-am dat seama că acolo trebuie un pic să decid ce fac. Nu mai mergea cu amândoi. Am decis să o ajut pe Simona."
Relația antrenor-ucenic nu a fost numai lapte și miere. Cei doi au avut neînțelegeri pe parcurs: "I-am şi spus cu o săptămână înainte că, dacă nu se linişteşte, nu mai continuăm. La Wimbledon, i-am spus că ne oprim."
Am călătorit foarte mult. Au apărut şi nişte momente când Simona a ajuns acolo sus când… am avut neînţelegeri, momente care m-au supărat. Într-un moment, am avut o decepţie. Se comporta pe teren destul de urât şi atunci, dar nu aşa de des. La Wimbledon, a jucat cu Medina Garrigues. A pierdut în decisiv şi la ‘s-Hertogenbosch şi la Wimbledon. Ea a fost destul de rece şi obraznică pe teren, a comentat acolo. Mie nu îmi plac lucrurile acestea când jucătorul nu mai are liniştea aia şi căldura aia şi începe să se creadă stăpân."
"I-am şi spus cu o săptămână înainte că, dacă nu se linişteşte, nu mai continuăm. La Wimbledon, i-am spus că ne oprim. Mi-a dat mesaj, a început să îşi ceară scuze, a plâns, în fine. Mi-a cerut să îi mai dau o şansă. Am încercat să mergem mai departe, dar în perioada respectivă eu am avut nişte probleme pe fond de stres, mă odihneam greu şi era dificil să merg mai departe."
"M-am decis să mă opresc, sincer nu mai simţeam dorinţa şi plăcerea să continui cu ea"
"S-au acumulat tensiuni, comportamentul ei de pe teren nu mai putea fi controlat şi chiar nu mai doream. Am vorbit mult cu ea, dar nu voia să se schimbe. Comparându-se cu Victor, ea tot îmi spunea: «Eu nu sunt Victor Hănescu. Nu pot fi liniştită!».
"Au trecut ani de zile ca acum să pună în practică forţată lucrurile pe care le discutam atunci. Am hotărât să mă opresc. Am anunţat-o şi pe ea. Au venit părinţii, ne-am dat mâna şi ne-am întrerupt colaborarea. De atunci, nu am mai vorbit. A rămas o relaţie rece."
Campioana României a refuzat să mai aibă contact cu Firicel Tomai
"Comportamentul ei a fost de aşa natură încât a refuzat să mai aibă contact cu mine. Au fost vreo trei ani în care am fost plecat în Canada cu probleme de sănătate, puţină lume ştie. Fără să ştiu, doi prieteni de-ai mei au apelat la ea şi a refuzat categoric să vorbească cu ei, prietenii mei spunându-i că am nişte perioade grele. "
Eu niciodată nu am vrut să apelez la ea. Sunt convins că peste câţiva ani îşi va schimba optica asta. Ea este o jucătoare agresivă sentimental. Nu e… Ai două posibilităţi: sau te place şi te acceptă lângă ea sau nu te place, te salută şi nu te acceptă în jurul ei. Ea are cercul ei."
"Vreau să vă spun că şi eu când ne-am oprit, au venit părinţii ei la mine, dar ea n-a venit. Mama ei mi-a zis să o sun pe Simona să vorbim. Am sunat-o, nu mi-a răspuns, de atunci nu am mai…Mi-a dat un mesaj şi asta a fost."
"De când am cunoscut-o ea vorbea prin mesaje. Cu foarte puţină lume vorbea. Poate nu este uşor să anunţi pe cineva că te opreşti. Mai avea pe lângă ea pe doamna Ruzici, părinţii, anturajul meu.. Ea era pusă să decidă unele lucruri, ea era sportiva, trebuia să decidă unele lucruri şi poate nu îi era uşor."
Rivalitatea Sorana Cîrstea – Simona Halep
"Exista demult, de la junioare această relaţie rece. Chiar la un meci challenger de aici, de la Bucureşti, unde Simona a fost aproape să o bată pe Sorana, au şi apărut discuţii după meci. Niciuna nu voia să piardă, mai ales că atunci Sorana juca puţin mai bine ca Simona, fiind puţin mai mare.
Sorana nu concepe să piardă, Simona voia să vină tare din spate să audă lumea de ea, a fost o dispută aprigă. Dar nu doar între cele două, între toate fetele. Când Simona a început să se antreneze şi să urce în clasamentul WTA, toţi antrenorii erau uimiţi de evoluţia ei şi o priveau ca pe cineva pe nepusă masă. Simţeam şi eu această distanţă.
Multe dintre relaţiile mele cu antrenori, cu sportivi, au devenit mai reci pentru că Simona este genul de om care vrea să fii doar cu ea, să te simtă doar lângă ea şi dacă vede că eşti mai aproape de altcineva ca amic nu-i place deloc.
Se supără, se comportă ciudat şi îţi reproşează. Lucrurile s-au schimbat. A obţinut tot ce a vrut, trăieşte între oameni de elită care au totul. Nu mai este dependentă de acei oameni care o pot ajuta."
Condiţia primordială pentru a face performanţă: micșorarea bustului.
"Am fost la un turneu în Marsilia, de 100.000 de euro şi acolo am văzut că era foarte greu. Era un turneu măricel, ea era obişnuită să joace la cele de 10.000-15.000. Se vedea că nu are nicio şansă. A jucat cu o australiancă, una care nu era grozavă şi nu avea nicio şansă."
"Trebuia să alerge şi nu putea să se mişte cum trebuie din cauza bustului. Se oprea greu, pleca greu. Acolo am şi pus problema şi i-am spus că dacă vrea să facă ceva este condiţia primordială."
"De câteva luni vorbeam de problema asta. Din august 2008 tot am vorbit. A avut o problemă cu hernia de disc şi a mers la doctorul Irimia care a făcut-o bine cu tratament şi care i-a propus această operaţie. În 2008 a avut un moment de panică, îi era teamă."
"Mi-a scris nişte mesaje şi a hotărât să nu o facă, dar după Marsilia, foarte liniştită, mi-a spus: «Gata! Mă operez!» În două săptămâni s-a programat şi s-a operat. Adică a fost o chestie pe care a simţit că trebuie să o facă. Pentru că am lucrat, simţea că se poate mai mult şi ştia că trebuia să scape de surplusul de greutate."
"Este vorba de 4 kg în plus, situate în zona pieptului. De aceea şi fetele se mişcă mai greu decât băieţii. E ca şi cum un băiat joacă şi are burtă mare."
