Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleLuni și marți, de la 20:30, la Antena 1, Andreea Tonciu, Mara Bănică, Octavian Strunilă și Cosmin Seleși ajung la Lugoj, acolo unde, ghidați de nea Mărin, trebuie să adune cât mai mulți bani pentru o asociație a oamenilor cu dizabilități și, în special, pentru Vasile Stoica, un adevărat exemplu pentru oricare dintre noi.
Vasile Stoica are 44 de ani, este din Lugoj și trăiește în scaun cu rotile. S-a născut cu parapareză congenitală, singurul copil din cei 7 frați care a venit pe lume cu un handicap. Până la şapte ani a suferit 13 intervenţii chirurgicale la membrele inferioare, fără succes din păcate. Cu toate acestea, optimismul și forța de care a dat dovadă de-a lungul anilor l-au adus pe Vasile în Cartea Recordurilor. De când a primit primul scaun rulant, a început să meargă foarte mult, să străbată kilometri, apoi să plece prin lume și să participe la diverse curse. În anul 1995 a decis să pornească într-un nou traseu – un tur al lumii în scaunul rulant. Apoi, în octombrie 2001, a intrat în Cartea Recordurilor pentru doborârea recordului de 124 km, cea mai lungă distanţă efectuată cu un scaun rulant pe o pistă de stadion timp de 24 de ore. Astfel, în 19 ore şi 16 minute, a doborât precedentul record deţinut de către un canadian, până la terminarea celor 24 de ore stabilind un altul, de 132 de km. Evenimentul a avut loc în California, la College of the Canyon.
Vasile a avut ideea să înceapă să practice acest sport după o vizită în Franța, unde a văzut că și persoanele cu handicap fac sport. Tot atunci i-a venit ideea să pună bazele unui club sportiv pentru persoanele cu handicap, la Lugoj. Împreună cu câțiva prieteni a constituit Clubul Sportiv al Handicapaților “Maraton’93” Lugoj (denumirea vine de la maratonul de 3400 km de la Lugoj la Bordeaux din anul 1993). De atunci și până în prezent clubul a adunat cele mai multe trofee și medalii câștigate la competițiile din țară și străinătate, el fiind unul din multiplii campioni la probele de atletism. În prezent Vasile locuiește într-o cameră la Centrul Handilug din Lugoj.
Este șomer, însă mai lucrează pentru această firmă în schimbul cazării. Mama sa locuiește singură la țară și doar el o mai ajută, în limita posibilităților. Își dorește să renoveze casa bătrânească pentru a se putea muta acolo, la un moment dat. Mai are însă multe de făcut, iar banii sunt foarte puțini. Supraviețuiește din indemnizația de persoană cu handicap grav, ajutorul de șomaj care se acordă pentru nouă luni și, uneori, mai vinde câte o pictură, un alt hobby al său.
Pentru ei, Andreea, Mara, Cosmin și Octavian vor merge din ușă în ușă la cât mai multe firme locale pentru a obține donații. Desigur, în schimbul lor vor planta flori în jardiniere, vor spăla covoare, geamuri și farfurii, vor tunde iarba, vor servi clienții la mese într-un restaurant și chiar vor înfășura sarmale. Pe lângă toate acestea, ei vor realiza un moment artistic ce va fi integrat în spectacolul caritabil organizat, ca de fiecare dată, de Mihai Petre.
