Alexandru Tzaicu. Povestea primului român care s-a operat singur, în premieră mondială: ”Simt o senzație plăcută, de la basin în jos”

 
+4 click pentru
galerie

Miercuri, 23 septembrie 1909, în Sanatoriul ”Sf. Maria” din Iași, tânărul doctor Alexandru Tzaicu reușește o premieră în lumea medicală, operându-se, singur, de hernie inghinală stânga. Intervenția decurge fără probleme și, pe 30 septembrie, își extrage firele plăgii operatorii: ”Reunirea s-a făcut prim prima intenție, dând rezultatul dorit”, scrie el

Iași, 14 ianuarie 1910. Decanul Facultății de Medicină, ilustrul profesor doctor Gabriel Socor, alături de Ernest Juvara, dau undă verde unei teze de doctorat în medicină și chirurgie. ”E bună de imprimat”, spun domniile lor și, peste o lună, medicul Alexandru Tzaicu își vede lucrarea ”caldă”, la Tipografia ”Gutenberg” din București. Tânărul descria - în 46 de pagini - extrem de amănunțit, o intervenție chirurgicală ce constituise o premieră mondială: auto-observațiunea unei auto-operațiuni de hernie sub rachistrichnostovainizare. Cu alte cuvinte, medicul de 26 de ani se operase singur!

Alexandru e de fel dinn satul Tabarna, județul Iași. Venit pe lume în 1883. De mic e ambițios. termină Liceul Internat ”C. Negruzzi”, primește diplomă de laudă, ajunge bursier al Academiei Române, devine student medicinist extrem de activ. Pe la 26 de ani, prin 1909, după ce văzuse suferința pacienților din spitale, simte, la rândul său, o durere la ”stinghie”, așa, ceva ce-i tăia respirația. Curând, umflătura ajunge cât un ou de găină, e o jenă permanentă. Își pune, singur, diagnosticul: hernie inghinală stânga! Dar teza de doctorat bate la ușă. E supărat! ”Acum și-a găsit și boala să vie? Am luat decizia de a mă supune intervențiunii de care am nevoie, mai rămăsese doar să aleg metoda de anestezie și chirurgul”, scrie.

23 septembrie 1909

Iașul, este, după Timișoara, al doilea oraș românesc ce introdusese eterul ca anestezic. Specialiștii își răseseră bărbile, operau în halate, cu mască la gură, lumea evolua. Aveau mănuși, se dezinfectau. De ceva vreme, apăruse și o metodă revoluționară de anestezie: injectarea unei soluții în lichidul cefalo-rahidian, printr-o puncție, între două vertebre, ce antrena insensibilitatea părții inferioare a corpului. Gata! Asta e! Decide să se...auto-opereze, iar acestă ”afacere” va fi chiar subiectul tezei sale de doctorat!

Alexandru Tzaicu în timp ce se operează de hernie

E miercuri, 23 septembrie 1909, în Sanatoriul ”Sf. Maria” din Iași toată lumea e agitată. Se știe de ”operațiune”. Tânărul doctor Tzaicu, asistat de ”dom profesor” Juvara, cu un fotograf de față, se va ”rezolva” de hernie. I se așează câmpul operator în așa fel încât să poată sta în șezut, sunt aduse două seringi ”Record”, cu doze de stovaină și strichnină, apă sterilă, ace de platină, un flacon cu eter, cafeină, tot dichisul.
Se pornește treaba. La 15.49, după efectuarea anesteziei, ”simte un curent lin, gâdilitor, o senzație plcăcută, de la basin în jos”. Dar substanțele nu sunt prea puternice, trebuie ceva mai ”tare”, așa că-și mai bagă doze. La 16.15 își incizează pielea, trasând o deschizătură de 12 cm. Se mai oprește pentru a îngădui fotografului să expună clișeele, numărând, cu glas tare, până la 20! Totul decurge ca la carte, operația reușește. Doar pe final, pentru că anestezia trecea, sutura fu ceva mai dureroasă. La 17.15 se aplică tratamentulm final și este transportat la pat. ”Sensibilitatea își revenise complet, totul reintrase în normal”. 

După operație, notează totul într-un caiet, de la puls, tensiune, repirație, diureză, dureri. La două zile tubul de dren este îndepărtat, pe 30 septembrie, la fix o săptămână, și-a secționat și și-a extras firele. ”Reunirea s-a făcut prin prima intenție, dând rezoltatul dorit”, avea să scrie. 

Tzaicu nu avusese parte de o anestezie ”ideală”, dar, și așa, operația în sine fusese un succes. Publicațiile din Franța - și nu numai - scriu despre medicul român. Pentru a înțelege exact însemnătatea actului său, să spunem că pe 30 aprilie 1961, Leonid Ivanovici Rogozov, un medic rus ce însoțește a șasea expediție sovietică în Antarctica, se operează singur de apendicită, lucru considerat ceva extraordinar. Românul Alexandru Tzaicu o făcuse cu mai bine de patru decenii înainte.

Tzaicu își deschide, apoi, o clinică privată. Devine specialist în domeniul chirurgiei reconstructive. Se mută la București. E căsătorit cu Aline Tzaicu (născută Canatcuzino), cunoscută militantă feministă, au doi copii. Se stinge în 1958, la Hârlău. Toți patru odihnesc în cimitorul de pe lângă Biserica ”Sfântul Nicolae” din Călinești-Ucecea, ctitorie a familiei Miclescu. 

Sursa: Hotnews

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe