Ecaterina, soața lui ”Oaie Seacă”, prima noastră regină: ”Sora mea, nu veni aici, te rog! Locuitorii sunt oameni sălbatici. Ne aflăm la mâna turcului”

 
+3 click pentru
galerie

Ecaterina Salvaresso, italiancă născută în prima parte a secolului al XVI-lea, s-a găsit cu Alexandru al II-lea în timpul pribegiei acestuia la Constantinopol. S-au luat la Pera, pe malul european al metropolei, pe la 1558. Când al seu bărbat a fost înscăunat domn, a acceptat să treacă la religia cea ortodoxă. Vreme de șapte ani, din 1577 până în 1583, a fost Regina Țării Românești, prima din istorie. Ne-a dat tiparnițe, monastiri și cișmele. A murit la Tripoli, dar a fost înmormântată la ”Radu Vodă”, în București, pre la 1590

Alexandru al II-lea Mircea, fiul lui Mircea al III-lea și nepot al voievodului Mihnea cel Rău, stă în pribegie, în ”Țara Arăpescă”, la Constantinopole, vreo 20 de ani. Ani se cunoaște cu Ecaterina Salvaresso, italiancă, cu care se căsătorește în 1558, la Pera, pe malul european al orașului. Pe 3 iulie 1568 intră în București, ca domnitor în locul lui Petru cel Tânăr. Imediat e poreclit ”Oaie Seacă”, pentru că pune bir pe oile sterpe, pe care-l adaugă obișnuitului oierit. La 1564 li se naște unicul lor fiu, Mihnea al II-lea. Pentru a deveni Doamna Țării Românești Ecaterina, care este catolică, acceptă să treacă la ortodoxism.

Alexandru al II-lea Mircea, Domnul Țării Românești (1568 - 1577), soțul Ecaterinei, ctitorul Mănăstirii ”Sfânta Troiță”, actualmente ”Radu Vodă”

În 1573, împreună cu a sa soață, Ecaterina, fondează, la Mănăstirea Plumbuita, prima tiparniță din București. De asemenea, domnul dă poruncă de ridicare a unei cișmele, ”ca să fie de pomană domniei mele și părinților domniei mele în veci”. În 1576, un pâlc de vreo 40 de boieri, merg cu jalba la Murad al III-lea, la sultan, nemulțumiți de Alexandru, dar acesta sare cu bani și situația se rezolvă. Brusc, în noaptea de 15 aprilie 1577, Alexandru Mircea moare, lăsând pe tron un fiu de numai 11 ani. E înmormântat la Mănăstirea ”Sfânta Troiță” din București (actuala ”Radu Vodă”, ctitoria sa). Ca o curiozitate, piatra tombală, spartă, e găsită ca suport pentru fântâna din curtea bisericii în urma unor investigații făcute în anii '20.

Ecaterina (stânga), dimpreună cu ale seu fiu, Mihnea (al IIl-lea) Turcitul 

Așadar e 1577. Mihnea al II-lea, încă minor, e înscăunat domn de Murad al III-lea, dar e clar că nu poate conduce. Atunci intră cu adevărat în scenă Ecaterina Salavaresso. Epoca-i grea, plină de intrigi, plină de pretendenți la tron. Ai bani, mergi la Poartă, acolo se analizează ce și cum, și poți fi ”uns” domn. Pe 24 februarie 1578, sora sa, Maria Fabrizio, care vrea să o viziteze pe iste meleaguri, primește o ”carte” de la Ecaterina:

”„Ești adevarat sora mea, ești sângele meu și te iubesc și te doresc, dar locul acesta nu suferă ca eu de atâta vreme să ma port după ritul grecesc… și acum Domnia Ta să vii sa mergi la o biserica frâncă și noi pe de altă parte la altă biserică grecească. E rușine și ne disprețuiește lumea. Aici sunt locuitorii oameni sălbatici, nu sunt ca la Constantinopole și Pera unde sunt amestecați grecii și frâncii la un loc și iarăși, pe de altă parte, această țară nu e moștenirea noastră; azi suntem, mâine nu suntem, dupa voia lui Dumnezeu, și ne aflam în mâna turcului și nici noi nu știm unde vom fi până la capăt.”

Cu toate acestea, se va dovedi iubitoare de români. Ceea ce specialiștii desemnează a fi prima Regină din istoria noastră domnește șapte ani. Ridică, la Ocnele Mari, una dintre cele mai frumoase mănăstiri, ”Slătioarele”, sub portretul său stând scris: ”Ecaterina, prima Doamnă a Ungrovalahiei”. Duce, logic, o politică filo-otomană, și așa este crescut și Mihnea. Face pace cu boierii, lucru extrem de important în acea perioadă și evită orice conflict sângeros. Un doctor lombard pe nume Rosso apare și pretinde tronul Țării Românești, dar cum ”greii” sunt de partea sa, Salvaresso rămâne la putere. La 1582, pe final de domnie, se îngrijește ca la Plumbuita, sub grija ieromonahului Lavrentie, ajutat de ucenicul său,Ioan, să se tipărească un ”Tetravanghel” și o ”Psaltire”, ambele în limba română. 

Biserica Mănăstirii ”Slătioarele” în actualitate

La 1583, vremurile, și așa tulburi, se schimbă. Mihnea e mazilit, iar Ecaterina Salvaresso nevoită să ia calea pribegiei. Prima oară ajunge la Constantinopole, unde întreaga familie se retrage, după ce noul domn, Petru Cercel, e înscăunat. Apoi merge la Tripoli, pe coasta Africii de Nord (1584 - 1585). Încearcă să revină în Europa, însă în van. Moarte aici, la 1590. Potrivit testamentului său, vrea să fie înmormântată la București, în ctitoria lui Alexandru al II-lea Mircea, unul dintre cei mai mari susținători ai așezămintelor monahale de la Muntele Athos. Dorința îi este îndeplinită și Ecaterina Salvaresso, prima Regină din istoria noastră, odihnește la ”Radu Vodă”. 

Surse: ramnicuvalceaweek.ro, ”Cronologia Bucureștilor”, Gheorghe Parusi

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

România la CENTENAR. 100 DE ANI de la MAREA UNIRE