Live acumObservator 23
Prime Time 20:20Asia Express - Drumul elefantului (r)

„Taci, mânca-ți-aș gura ta! Mi-am pus banii în chiloți, să nu mă fure femeia!”. Jean Constantin a cunoscut sărăcia lucie și a iubit mult! Cum ar fi putut să moară împușcat

Familie mare și un singur salariu. Mâncarea, prea puțină. Hainele, doar căpătate și modificate, de mâinile mamei! Bucurie pentru câte o nucă de cocos, aruncată de marinari străini, pe care se grăbea să o prindă, ca un „șobolan de port”. Jean Constantin a cunoscut sărăcia lucie!

„Taci, mânca-ți-aș gura ta! Mi-am pus banii în chiloți, să nu mă fure femeia!”. Jean Constantin a cunoscut sărăcia lucie și a iubit mult! Cum ar fi putut să moară împușcat

Jean Constantin, pe numele său real Constantin Cornel Jean – ultimul nume fiind cel de familie, a apărut pe lume, pe 21 august 1927, la Techirghiol. Mama lui, cu origini grecești, Caliopi Stavreg Zaharia, era casnică, şi tatăl macedonean albanez, Dumitru Jean, conductor arhitect, aducea singurul venit al familiei.

Jean Constantin și-a pierdut trei surori, de foarte devreme. Toate au avut numele „Anastasia”. A crescut cu neajunsuri și a lucrat de timpuriu

În total, au fost nouă la părinți, cinci fete şi patru băieţi, Constantin fiind cel mai mic dintre băieţi. Însă, viața familiei a fost marcată de tragedii.

Trei dintre cele cinci surori s-au numit Anastasia, după dorinţa mamei. Și toate au un destin trist. Primele două au murit înainte de a ajunge la școală, iar cea de-a treia, la doar 30 și ceva de ani.

Pentru că era perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial, când nu se prea construia, tatăl său avea prea puţin de muncă, aşa că familia Jean se muta des. „Fiţi atenţi, că peste o lună ne mutăm! O să fie mai bine“, spunea tatăl lui Jean Constantin, după cum îşi amintea actorul.

După ce a urmat cursurile Şcolii gimnaziale nr. 3 din Constanţa şi după o scurtă perioadă la Şcoala de arte şi meserii din Bucureşti, unde a mers pe specializarea „desen tehnic“, tatăl lui Jean Constantin și-a luat fiul să lucreze cu el. Izbucnea războiul, aşa că şi-a strâns copiii în Constanţa, încercând să le facă un rost în viaţă, prin „meserii oneste“, conform cărţii „Omul care aduce... hazul“, a lui Jean Badea, prieten al artistului.

„Când eram toți și punea mama nu știu ce pe masă, nu ne ajungea. Eu, pentru că eram băiat, am purtat întotdeauna numai ce aruncau ceilalți. Am făcut nouă clase. Apoi am lucrat în port, de la 17 ani – eram cel care număra sacii ce intrau. Căram și număram saci”, povestea Jean Constantin, la „Profesioniștii”.

Dacă familia nu a avut prea mult să-i ofere, material, Jean Constantin a avut, totuși, o moștenire neprețuită – de la tată, umorul, iar de la mamă, bunătatea, după cum spunea chiar el.

„Tata făcea piața. Se tocmea. Mă mai tocmesc și eu. Am foarte multe de la tata. De la mama am bunătatea”, povestea actorul, în același interviu.

Jean Constantin și-a descoperit talentul în port. „Bă, dar ce față comică are ăsta!”

Așadar, din adolescentă, Jean Constantin a devenit hamal, alături de Ilarion Ciobanu, în port – același loc în care se grăbea să prindă nuci de cocos, de la marinari străini, alături de alți „șobolani”. Tot în această perioadă și-a descoperit și talentul.

Împreună cu Ilarion Ciobanu, Jean Constantin a jucat într-un spectacol al muncitorilor din port, a aşa-numitei „brigăzi artistice portuare” intitulat „Pentru libertate”. Au intrat rapid în atenţia căutătorilor de talente.

Cum l-a refuzat prima iubire pe Dem. Rădulescu: „Dacă e Bibanu, nu vreau să îl cunosc. Ăsta cine știe ce vrea să-mi facă”

Jean Constantin a realizat că avea față aparte, dar cu ceva ajutor. S-a trezit că tot mai mulţi oameni spuneau: „Bă, dar ce faţă comică are ăsta!“.

Jean Constantin, trimis în armată. Cum ar fi putut sfârși împușcat

Ulterior, Jean Constantin a ajuns brigadier pe şantierul Bumbeşti-Livezeni. O sută de zile. Apoi, Cornel, după cum era alintat, a trebuit să meargă în armată. A fost luat în armată la grăniceri, la Turnu Severin. Şi-a efectuat stagiul militar în cadrul Regimentului 9, unde s-a descurcat și a ajuns până la funcţia de sergent-major.

Nu a prins deloc o perioadă ușoară. Iugoslavia şi Republica Populară Română aveau relaţii tensionate. Când mergea în pândă, Jean Constantin trebuia să tremure în faţa superiorului și să spună tare şi clar: „Plec să apăr frontiera de stat a Republicii Populare Române!”.

„Aștept să mă împac cu ideea că nu sunt nemuritoare. Tot timpul mi-a fost frică de moarte”. Una dintre cele mai mari actrițe ale României, Eliza Petrăchescu, un destin cumplit! A murit singură, la cutremurul din 1977​

Dacă lipsea tremurul şi atitudinea crezută, atunci nu era băgat în pândă. Dacă era prins dormind, în pândă, era împușcat.

„Vă jur! De fiecare dată când intrai în patrulare sau în pândă, spuneai asta. Dacă te prindea dormind în pândă, te împușca”, mai spunea Jean Constantin, în interviul acordat Eugeniei Vodă, la „Profesioniștii”.

În armată l-a cunoscut pe Iulian Mihu, regizorul care avea să îi ofere debutul în cinematografie. După armată, actorul a devenit şef la transporturi, la Electromontaj Constanţa, iar ulterior şef al serviciului de normare-salarizare de la IMUM (Înteprinderea Metalurgică de Utilaje Medgidia). A lucrat, de asemenea, la Ansamblul artistic al Direcției generale a Canalului şi la Ansamblul de cântece şi dansuri al Casei de cultură a sindicatelor.

În 1957, Jean Constantin a câştigat, prin concurs, un post în cadrul secţiei de estradă a Teatrului din Constanţa, după aceste cochetări cu arta în ansamblurile artistice. Apoi, „Procesul alb“ l-a adus în atenţia regizorilor români.

„După «Procesul alb» s-a declanşat o adevărată «hărţuire» a actorului constănţean. A fost solicitat de 24 de regizori. Cu puţine excepţii, toată «floarea cea vestitiă» a regiei de film din ţara noastră a apelat din varii motive la serviciile artistice ale lui Jean”, a scris Jean Badea.

În această perioadă, a anilor 1950, Jean Constantin, angajat al Casei de cultură a sindicatelor a locuit în podul imobilului. Dat fiind că nu avea grup sanitar în cămăruţa care i se dăduse, actorul era nevoit să coboare la parter. Într-o dimineaţă, a fost surprins în pijama de către o delegaţie oficială venită în control. Unul dintre oficiali a întrebat ce e cu actorul, iar după ce i s-a explicat situaţia, acesta a comandat „Să îi repartizaţi imediat o casă!“. Astfel, a primit un apartament, aproape de faleză, unde avea să locuiască mult timp.

Cum l-au găsit pe Toma Caragiu. ”Caramitru bâiguie: ochelarii lui”...Îmbrățișați. Morți din prima clipă...

Înainte de 1989, Jean Constantin s-a dus cu tot cu familie, cu plapumă, cu căţel şi cu purcel în biroul primarului şi i-a zis: „Eu dorm aici şi rămân la dumneata în birou dacă nu-mi dai casă”. Pe primar l-a bufnit râsul şi a doua zi i-a făcut rost de casă.

Jean Constantin a fost însurat de trei ori. Aproape toate obiectele din casa lui purtau nume de femei

Actorul s-a însurat de trei ori. Prima dată a fost căsătorit cu Mioara Mocanu, artistă la Teatrul de păpuşi din Galaţi. Căsnicia a durat aproximativ 17 ani. A urmat Nina Cocea, balerină la „Fantasio“. Iar în 1980, Jean Constantin s-a căsătorit cu Elena Nina Petcu, sufleur la Teatrul Naţional Bucureşti.

Nina îl ajuta mult, povestea actorul care îşi amintea că Radu Beligan, în postura de regizor, îi spunea ei „ai grijă de Jean, bagă textul, să nu exagereze! Să nu bage o virgulă în plus, să pronunţe «duşamele», nu «duşumele». Să zică perfect acolo»”. „Şi ea mă lua deoparte: «Acolo nu merge replica aia, hai să o învăţăm»“, povestea Jean Constantin.

De altfel, în jurul lui Jean Constantin, cam toate obiectele aveau nume de femei - de la şalupa care purta numele mamei sale, „Caliopi“, la aspiratorul „Veta”, la maşina de spălat „Mărioara“ şi până la aragazul „Lenuţa“.

„Tot ce e în jurul meu poartă nume de femeie... Am o maşină de spălat care, atunci când nu ajunge apă la etaj, mă duc şi-i spun «ce ne facem Mărioaro?» Sau un aragaz care, atunci când nu i se aprinde niciun bec, mă duc şi zic «fir-ai a dracului Lenuţo!». Femei, femei, femei!“, spunea cu un zâmbet larg, actorul, la „Profesioniştii”.

Jean Constantin și-a ascuns banii în chiloți, ca să nu îi fie furați de o femeie

Cascadorul Vasile Popa, zis „Țeavă”, a povestit o întâmplare amuzantă cu Jean Constantin. În 1980, în RDG (Germania Democrată), la un castel izolat, se filmau cadre pentru filmul. „Capcana Mercenarilor”. Jean Constantin a stat atunci în camera de hotel cu actorul și cascadorul Vasile Popa.

„Băi, Țeavă, stau cu tine în cameră, că tu bingănești nemțește, ești frumușel și ai trecere la femei!”, a fost argumentul forte al lui Jean Constantin.

Chiar în prima seară, după o filmare destul de istovitoare, pe o vreme câinească, „Țeavă” a legat o conversație în barul hotelului cu două turiste din Polonia. După două ore și multe pahare consumate, fetele au urcat în camera artiștilor.

„Era o cameră de hotel gen apartament, așa că a avut fiecare locul lui. După o noapte furtunoasă, fetele au plecat. M-am dus la Jean, care, gol pușcă, dormea dus. Când am vrut să dau drumul la televizor, am văzut sub măsuță o pereche de chiloți. L-am trezit și i-am spus: «Bă, Jeane, nu ți-e rușine să-ți lași chiloții aici?».

Răspunsul a venit imediat: «Taci, mânca-ți-aș gura ta, Țeavă, că i-am lăsat acolo cu un scop. Mi-am pus banii în ei, să nu mă fure poloneza, și i-am scos din ascunzătoare după ce privighetoarea a părăsit cuibul. Știi doar ce am pățit la „Nemuritorii”»”, a rememorat cascadorul.

Jean Constantin se referea la o întâmplare petrecută în Brașov, în timpul filmărilor la „Nemuritorii”, când a fost lăsat letfter de o fată, după o noapte de pomină.

Jean Constantin n-a făcut școală de actorie. „Dacă-l trimitem, îl stricăm”

Jean Constantin n-a urmat o școală de actorie, dar a jucat în 63 de filme. De asemenea, a apărut în numeroase spectacole de divertisment și în show-uri de televiziune

Și-a jucat atât de bine fiecare rol, încât deși era de origine greacă, mulți îl considerau rom. „Mi-am jucat foarte bine rolurile de țigan și am convins etnia – și nu numai – că sunt de-al lor”, spunea, amuzat, actorul.

Deși în 1965, când îşi făcea debutul în film, în „Procesul alb“, regizat de Iulian Mihu, s-a pus problema trimiterii sale la studii, la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale“ – IATC (acum Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică – UNATC), nu s-a întâmplat.

„Scenaristul (n.r. – de la „Procesul alb“), într-o pauză, i-a propus regizorului, de faţă cu Jean, «Mă, ar fi bine, la talentul pe care îl are, să intre şi la IATC». «Păi, dacă îl dăm la IATC, îl stricăm»“, îşi amintea Dumitru Galani, prieten apropiat al actorului, într-o ediţie din 2014 a emisiunii „Istorii la malul mării“.

Parpanghel („Haiducii“), Patraulea („B.D.“), Ismail („Toate pânzele sus!“) sau Limbă („Revanşa“) sunt doar câteva dintre rolurile în care Jean Constantin i-a făcut pe oameni să se bucure sincer şi care l-au aşezat la loc de cinste în memoria colectivă românească.

Deși a avut numai „rolișoare”, Jean Constantin nu s-a simţit prost vreo clipă, pentru că se bucura că avea succes pe bucăţica lui. A ajuns unul dintre cei mai iubiţi actori din ţară.

Când era întrebat despre colegii cu care a lucrat cel mai bine, Jean Constantin îl pomenea pe Gelu Manolache, cu care a jucat vreme de 30 de ani la „Fantasio“, în Constanţa, şi pe Toma Caragiu, Amza Pellea, Ştefan Bănică, Stela Popescu şi Gheorghe Dinică. Cu Toma Caragiu, Jean Constantin a avut o relație aparte. Mai multe detalii, în articolul:

„Paştele mamii lui de ţigan! Eu, Toma Caragiu, aştept şatra în gară!”. Doi dintre cei mai mari actori ai României au fost născuți în aceeași zi. Ce relație aveau Jean Constantin și „Tomiță” în spatele camerelor

A murit la 26 mai 2010 la Constanţa şi a fost înmormântat în Cimitirul Central din acest oraș, pe care l-a iubit nespus. Sunt 10 ani fără Jean Constantin.

Fanatik.ro
Cele mai noi stiri
Lajumate.ro