Live acumXtra Night Show
Prime Time 20:00Chefi la cutite

I-au căsăpit familia și orfanul devine soldat la șapte ani! Peste un an, Momcilo era deja caporal! Eroul are monumente în două țări!

Despre Primul Război Mondial toată lumea știe câte ceva, dar puțini sunt cei care au auzit de Momcilo Gavric, cel mai tânăr soldat, care a pus mâna pe armă la doar șapte ani! Un an mai târziu el este ridicat la rang de caporal! Iată povestea eroului cu care se mândresc sârbii!

Despre Primul Război Mondial toată lumea știe câte ceva, dar puțini sunt cei care au auzit de Momcilo Gavric, cel mai tânăr soldat, care a pus mâna pe armă la doar șapte ani! Un an mai târziu el este ridicat la rang de caporal! Iată povestea eroului cu care se mândresc sârbii!

Momcilo Gavric s-a născut la 1 mai 1906, în apropiere de orașul Loznica, din Serbia. Într-o familie de unsprezece copii, el a fost al optulea.

La începutul lui august 1914, soldații austro-ungari ai unei divizii de infanterie i-au spânzurat mama, tatăl, bunica, trei surori și patru frați! I-au dat foc la casă, dar Momcilo a reușit să scape acestui atac, fiindcă nu se afla acasă la momentul sângeroaselor crime. Tatăl său l-a trimis până la o rudă. Întors acasă, puștiul s-a descoperit orfan.

PLEACĂ LA DRUM, SĂ SE FACĂ SOLDAT

Rămas fără familie și fără casă la doar șapte sau opt ani, Momcilo a plecat să găsească divizia de artilerie a armatei sârbești, care era pe la Gucevo, la vreo 14 kilometri distanță de unde se afla el.

S-a dus la maiorul Steva Tucovic, nimeni altul decât fratele lui Dimitrie Mita Tucovic, fondatorul Partidului Social Democrat Sârb, care a luat naștere în 1903. Maiorul a ascultat povestea puștiului și a decis să-l păstreze la el la unitate. L-a lăsat în grija unui soldat. Când s-a lăsat seara, băiatul s-a răzbunat pe inamici arătând celor din unitatea sa unde se aflau soldații austro-ungari.

Momcilo Gavric și colegii de la unitate, la vizita unui preot

Și nu s-a oprit aici! Momcilo Gavric a participat la bombardament, luptând vitejește alături de camarazii săi. Un copil, cot la cot cu bărbați de toate vârstele!

1914. Austro-ungarii și sârbii își măsoară forțele în Bătălia de la Cer (Țer), prima dintre bătăile Primului Război Mondial, dar și prima victorie a Antantei asupra Austro-Ungariei. Este victoria ce a făcut din Serbia o forță decisivă în războiul din Balcani.

Momcilo Gavric și un coleg de la unitate

După această confruntare, puștiul Momcilo este promovat la rand de caporal de către comandatul unității și primește astfel o uniformă militară. La doar opt ani.

MAREȘALUL ÎL FACE E MOMCIC SERGENT, LA ZECE ANI

Unitatea lui a fost trimisă în Grecia și Momcilo primește ordin să meargă la Sorovits (Macedonia), ca să facă școală. Mareșalul Misic, care a luptat în toate războaiele sârbilor între 1876 și 1918, se afla în preajma munților Kajmakcalan atunci când l-a observat pe puștiul de zece ani, îmbrăcat în uniformă.

Maiorul i-a explicat acestuia cum stă treaba cu puștiul Momcilo, cum a luptat vitejește în Bătălia de la Cer (Țer), cum a învățat despre disciplină și acum a fost rănit. Mareșalul, impresionat de faptele băiatului, decide să-l ridice la rang de sergent!

Momcilo Gavric și un coleg soldat, raportând maiorului Tucovic

Belgradul este eliberat. Recunoscător puștiului erou, maiorul Tucovic, cel care l-a luat la divizia sa, are grijă și după război de Momcilo. Îl lasă pe mâna unor misionari britanici responsabili de orfanii Serbiei. Puștiul este trimis în Marea Britanie, unde se apucă de școală, în orașul Kent. Devine absolvent la 15 ani și pleacă acasă, în Serbia, din ordinul primului ministru al vremii, care a decis ca orfanii de care s-au îngrijit englezii să se întoarcă în țara lor. Își întâlnește cei trei frați rămași în viață.

MOMCILO SE ÎNTOARCE ÎN SERBIA, DAR AJUNGE LA ÎNCHISOARE

Mai face o perioadă de serviciu militar și apoi se duce la Belgrad, unde învață cum stă treaba cu designul grafic și își ia permisul de șofer. Se căsătorește și trăiește liniștit, până începe cel de-al Doilea Război Mondial. Momcilo ajunge de două ori la închisoare în timpul ocupației germanilor. După război, în 1947, securiștii iogoslavi îl arestează pentru că a pretins că albanezii nu sunt frați cu sârbii: „Nu le-am simțit frăția în 1915, când ne omorau”. A zis asta pe vremea când Tito și Enver Hoxha, liderul iugoslav și cel albanez erau mari prieteni. Curajul nu l-a părăsit niciodată!

Momcilo a murit la Belgrad, în 1993, la 86 de ani. Pe insula Corfu din Grecia are un memorial dedicat lui, dar mai există unul și în orașul în care s-a născut, la Loznica. În 2014 au numit o stradă din Loznica după numele lui și, un an mai târziu, regretatului erou i s-a ridicat un monument la Belgrad, de către Guvernul sârb.

Momcilo Gavric în diferite etape ale vieții