Cum a blestemat Vlad Țepeș Bucureștiul chiar în prima zi de naștere: 20 septembrie 1459. ”Domnul Dumnezeu să-l nimicească şi să-l ucidă aici cu trupul”

Pe 20 septembrie 1459, Vlad Țepeș, Domnul Țării Românești, emite un act în ”cetatea București”. Redactat în slavonă, documentul le acorda unor supuși scutiri de dări și le întărea ocinile de la Ponor, în Oltenia. Redactat în slavonă, actul este considerat certificatul de naștere al Bucureștilor, prima sa atestare documentară oficială. Puțină lume știe că el se încheie cu un blestem: „(…) pe acela Domnul Dumnezeu să-l nimicească şi să-l ucidă aici cu trupul, iar în veacul viitor sufletul lui să fie părtaş lui Iuda şi lui Arie şi cu ceilalţi care au spus: sângele lui asupra lor şi asupra copiilor lor, ceea ce este şi va fi în veci, amin (…)“.

Pe 20 septembrie 1459, Vlad Țepeș, Domnul Țării Românești, emite un act în ”cetatea București”. Redactat în slavonă, documentul le acorda unor supuși scutiri de dări și le întărea ocinile de la Ponor, în Oltenia. Redactat în slavonă, actul este considerat certificatul de naștere al Bucureștilor, prima sa atestare documentară oficială. Puțină lume știe că el se încheie cu un blestem: „(…) pe acela Domnul Dumnezeu să-l nimicească şi să-l ucidă aici cu trupul, iar în veacul viitor sufletul lui să fie părtaş lui Iuda şi lui Arie şi cu ceilalţi care au spus: sângele lui asupra lor şi asupra copiilor lor, ceea ce este şi va fi în veci, amin (…)“.

Pe 20 septembrie 1459, Vlad Țepeș, Domnul Țării Românești în trei rânduri, 1448, 1456 - 1462 și 1476, emite un act, în ”cetatea București”. Mărturiile anterioare acestui an pomenesc de o așezare pe Dâmbovița, destul de greu de localizat. În toamna lui 1368 se aduce amintede un oarecare Dragomir, ”pârcălab de Dâmbovița”, apoi, altă mărturisire datează de pe la 1397 și, finalmente, se găsește, la 13 iunie 1458, formularea ”lângă cursul apei Dâmbovița”. Prin al său hrisov, redactat în slavonă, limba oficială a cancelariei domnești în acea perioadă, Țepeș Vodă acordă supușilior săi - Andrei, Iova și Drag - scutirea de dări către Scaun și le întărește ocinile (n.r. - bucăți de pămînt, stăpânite cu drept ereditar)de la Ponor, din Oltenia. ”Cetatea” fusese ridicată, după toate probabilitățile, între 1458 și 1459, și funcționa ca un bastion avansat în campaniile antiotomane ale domnitorului. Este prima atestare documentară a Bucureștiului, certificatul de naștere al unui oraș care, astăzi, adună, oficial, 559 ani de viață.

Actul de la 1459, semnat de Vlad Țepeș

Interesant este faptul că acest hrisov, din care se păstrează fragmente la Muzeul Municipiului București, conține...un blestem. Deși textul e scris „cu a sa bunăvoinţă, cu inimă curată şi luminată“ (n.r. - referire la Vlad Țepeș), se încheie cu„(…) pe acela Domnul Dumnezeu să-l nimicească şi să-l ucidă aici cu trupul, iar în veacul viitor sufletul lui să fie părtaş lui Iuda şi lui Arie şi cu ceilalţi care au spus: sângele lui asupra lor şi asupra copiilor lor, ceea ce este şi va fi în veci, amin (…)“.

Până la 1500, apar mai multe documente în care se vorbește despre București. Pe 4 iunie 1460, cancelaria aceluiași Vlad Țepeș emite un document ce mintește de ”castro fluvii Dombovicha”. Pe 10 februarie 1461 apare ”Castro Bokoresth”, apoi, pe 30 mai 1464, un act al lui Radu cel Frumos amintește de București. 1465 este anul în care locul apare ca cetate de scaun - ”nastolnîi grad”.

Bucureștii pe la 1717, pictură păstrată la Leipzig

Între 18 și 20 noiembrie1473 are locBătălia de la Cursul Apei (Pârâul Vodna sau Vodnău) dintre Ştefan cel Mare, domnul Moldovei (1457 – 1504) şi domnul Ţării Româneşti,Radu cel Frumos(1462 – 1473, 1473 – 1475), în vederea instalării pe tronul muntean a luiLaiotă Basarab(1473, 1474, 1475 – 1476, 1477). Pregătindu-se de un atac otoman, domnul Moldovei a încercat să impună în Ţara Românească un domn fidel politicii antiotomane, scopul său fiind de a transforma acest teritoriu într-un „scut, dar şi o bază de acţiune pentru momentul când sultanul avea să se îndrepte împotriva lui” (Ştefan Gorovei). Și-a ales foarte bine momentul, când oastea lui Radu cel Frumos era împuţinată, din cauzaobligaţiei de a-l ajuta pe sultan în lupta cu hanul turkmen Uzun Hassan (1453 – 1478) unde a trebuit să trimită 12 000 de oşteni.

Vlad Țepeș într-un tablou reprezentând patimile lui Isus (detaliu,1460), biserica Maria am Gestade,Viena,Austria.

Din 8 noiembrie 1473, Ştefan cel Mare a concentrat la Milcov 48 de steaguri, împărţite în 12 grupuri (24 000 oşteni), pe care le direcţionează pe mai multe căi, spre Teleajen. Tactica folosită a permis ritm de marş rapid, o aprovizionare mai bună şi inducerea unei păreri greşite duşmanului asupra puterii efectivelor sale.Cronica moldo-germanărelatează: „Atunci s-au unit toate cetele împreună, noaptea, încât Radul voievod, nici oastea lui, nu ştiau nimic despre aceştia şi nu credeau altfel, decât că erau aşa de puţini, câţi văzuseră dintr-înşii”. Ștefan cel Mareintră, așadar, în cetatea Bucureștilor pe 24 noiembrie 1473, într-o miercuri. În 1480, pe 8 ianuarie, un document din vremea lui Basarab cel Tânăr notează, clar, ”noua cetate de scaun București”. Anii trec. Ajungem în decembrie 1659, când, sub GheorgheGhica (20 noiembrie 1659 - septembrie 1660), Bucureștiul devine Capitală permanentă a Țării Românești. Târgoviștea, distrusă de campaniile turco-tătare din 1658-1659, va înceta să mai fie reședință domnească.

Sursa: Gheorghe Parusi, ”Cronologia Bucureștilor”

PREMIUM