Am primit si avertismente de la putinii pe care ii stiam la varf, care mi-au prezis ca nu voi mai fi publicat daca nu scriu o saga eroica despre Nicolae Ceausescu. Inclusiv eroina mea din romanul "Supleantul", in librarii din octombrie anul trecut, m-a sfatuit fara ambiguitati in 1973 sa nu ma joc cu "el" (adica tatal ei) si sa fac concesiile respective.
Singurul meu capital moral inainte sa fug era respectul cititorilor. Daca ramaneam in Romania si nu mai puteam scrie proza indrazneata, acest capital l-as fi pierdut. Puteam sa-l pierd si daca fugeam, dar macar aveam dreptul sa fac incercarea puterilor - adica dupa ce fug sa ma reconstruiesc ca om si ca profesionist pe o alta scena culturala, si sa imi ating potentialul fara sa fiu controlat. M-am inscris ca student la American Film Institute, Hollywood, California - o scena extrem de competitiva, poate cea mai competitiva din lume pentru un scriitor transplantat. Un singur roman reusise pe acea scena inaintea mea - ca regizor, nu ca scriitor - Jean Negulescu.
In timp mi-am divizat vremea intre scenarii in engleza si romane in engleza. Iar acum a reaparut in viata mea scrisul in romaneste!
Dupa mine, incercarea puterilor personale in alt mediu nu e pentru toti, si nici nu trebuie sa fie. Poti sa devii roman celebru prin realizari personale si din interiorul Romaniei, si cei mai multi devin celebri din interiorul Romaniei. Restul e istorie.
Sursa: jurnalul.ro
Adolf Hitler, prezent la semnarea pactului Ribbentrop – Molotov!?... Loteria distruge patrimoniul national cu buldozerul...
