Un regal de muzica traditionala

Urmărește A1 pe Discover

Din vatra satului romanesc, muzicile de taraf si de fanfara au rasunat la Suceava. Cea de-a patra editie a Festivalului "Tarafuri si fanfare" organizat de Jurnalul National, anul acesta in colaborare cu Complexul Muzeal Bucovina, a fost un real succes, atat prin prisma invitatilor, cat si a numarului foarte mare de spectatori.

Muzicantii au cantat cu maiestrie. Au dovedit ca, fara sa aiba in fata partituri, pot contura dupa ureche, asa cum au invatat de la parintii lor, acorduri tainice din lumea taranului roman care, si la bucurie, dar mai ales la necaz, si-a alinat inima cu-n cantec duios.

Vremea n-a prea tinut cu noi de aceasta data si, desi ne-m propus sa ducem muzica pe ulitele Muzeului Satului Bucovinean, am fost nevoiti sa apelam la varianta de "rezerva", astfel ca tarafurile si fanfarele au urcat pe scena Casei de Cultura a Sindicatelor.

Sambata, pe o ploaie neintrerupta, la Festivalul "Tarafuri si Fanfare", copilul de suflet al Jurnalului National si al lui Grigore Lese, spectatorii aproape ca umplusera sala de spectacole. Cand soarele trecuse de vreo patru ceasuri peste amiaza si printre norii ca de cenusa azvarliti peste cerul Sucevei, ploaia statuse pentru prima data dupa multe zile de dezmat lacrimogen, pentru a reveni seara, tarziu.

In cea de-a doua zi a festivalului, ploile au contenit. Norii negri nu s-au dat infranti, ci au strajuit cerul, astfel ca muzicile au rasunat tot pe scena Casei de Cultura. Fascinati de cantarile pe care-au ascultat in prima zi a festivalului, sucevenii, cu mic, cu mare, au umplut sala de spectacole de la bun inceput. Maestrul Grigore Lese, amfitrionul Festivalului "Tarafuri si Fanfare", a deschis pentru a doua zi consecutiv grelele usi ale universului muzicii autentice din vatra satului. Usor, usor, spectatorii au mers pe-o poteca de cuvinte mestesugite si asezate cu vorba priceputa de catre maramuresean.

In cele doua zile de festival, sucevenii au inteles ca muzica din vatra satului nu e una oarecare. Muzicantii au inteles, la randul lor, ca si in cantec exista reguli de urmat. Ca din doina nu poti trece direct la o sarba, la o batuta, cum nici dupa moarte n-o sa vezi oamenii jucand. Este necesara o perioada de acomodare a sufletului de la tonalitatile joase ale suferintei pana la a gusta din nou din fragezimea bucuriei vietii. O doina, un cantec de ascultare, doua si abia apoi omul se ridica la joc. Fara repetitii standard, muzicantii au purtat publicul in vatra satului, acolo unde doina e doina, cantecul de ascultare e cantec de ascultare, iar cel de joc e zis cu foc.

Tot soiul de cantari s-au auzit la "Tarafuri si Fanfare", un festival unic in Romania, care nu se desfasoara dupa reguli prestabilite.

Citeste articolul integral pe jurnalul.ro

Foto: Jurnalul National