Imnul României a fost furat de un profesor de la un elev! „Eram poftit să-l cânt cu vocea mea tânără și puternică”
Imnul României a fost furat de un profesor de la un elev. Autorul moral al imnului „Deșteaptă-te române” ar fi Gheorghe Ucenescu și nu Anton Pann, care i-a fost profesor.
Publicat: Luni, 29 Iulie 2019, 10:22 | Actualizat: Luni, 29 Iulie 2019, 10:32Una dintre informațiile pe care elevii încă le mai primesc la școală de timpuriu este falsă. Generații după generații de români au învățat și învață în continuare că imnul național al României, „Deșteaptă-te române”, este scris de Andrei Mureșanu – corect, pe muzica lui Anton Pann – greșit! Adevărul ar fi altul. Acesta a rămas îngropat în anul 1848, în grădina unui paroh din județul Brașov, în pregătirea unei petreceri ce a fost dată în „onoarea” cireșelor.
Dacă privim cu obiectivitate câteva date rămase de peste veacuri, atunci nu este greșită afirmația că imnul național al României a fost furat de un profesor de la un elev. Autorul „moral” al imnului „Deșteaptă-te române” ar fi Gheorghe Ucenescu - cântăreț bisericesc și dascăl român, profesor de muzică la primul gimnaziu românesc din Brașov - și nu Anton Pann, care i-a fost profesor acestuia.
Anton Pann l-a instruit pe Ucenescu (născut în 1828, după unele surse, sau în 1830, după altele) în perioada 1845-1853. Ucenescu a fost „studentul preferat” al lui Anton Pann, deoarece era „devotat și harnic”.
Iată cum s-a întâmplat ca imnul României să fie „furat” de un profesor – Anton Pann, de la elevul său preferat, Gheorghe Ucenescu.
Imnul României s-a născut din colaborarea lui Andrei Mureșanu cu Gheorghe Ucenescu
Imnul României „s-a născut” în vara anului 1848, după o întâlnire a lui Andrei Mureșanu cu Gheorghe Ucenescu la un paroh din comuna Bolgarsechiului (Şcheiului) de sus din județul Braşov, în pregătirea unei petreceri ce a fost dedicată cireșelor.
Mai exact, Andrei Mureşanu, autorul versurilor imnulul României, căuta o melodie potrivită pentru un sonet pe care avea să îl compună după ce revoluţionarii munteni şi moldoveni s-au întors la Brașov în urma Adunării Naționale de la Blaj.
La Blaj a avut loc una dintre adunările românilor din Transilvania din timpul revoluţiei de la 1848, prin care aceştia şi-au expus revendicările naţionale, politice, religioase şi sociale, pentru ca naţiunea română din Ardeal să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi celelalte naţiuni care locuiau în această provincie.
Gheorghe Ucenescu scria, în 1852, cum a ajuns să cânte pentru prima dată „Deşteaptă-te Române”, melodia ce avea să devină Imnul național al României.
„Încă din anul 1844, subscrisul, aflându-mă învăţător şi cantor la Biserica Sfintei Treimi de pe Tocile, care este comuna Bolgarsechiului [Şcheiului] de sus, în Braşov. Poetul Andrei Mureşianu, ca rudenie cu Parohul Vonifatie Pitiş, venea vara des la grădinile parohului pentru aer şi pentru ceraşe. Sosind furiosul an 1848, poetul căuta o melodie după care să compue un sonet care să se cânte între amicii ce era să se adune în grădina parohului pentru petrecere de seară, cu mâncări şi băuturi, în onoarea ceraşelor. Am cântat multe cântece de probă, iar sosind la următorul cânt, «Din sânul maicii mele» şi cântându-l, a rămas poetul pe lângă această melodie, obligându-mă ca, pe Duminica viitoare, să mă aflu şi eu împreună cu oaspeţii invitaţi la grădină ca să cânt după melodia aleasă poezia ce o va compune până atunci”, a scris Gheorghe Ucenescu, care a fost numit autorul „moral” al imnului național.
„Din sânul maicii mele” este o romanţă publicată pentru prima dată în august 1832 pe versurile lui Grigore Alexandrescu.
- CITEȘTE ȘI: Un borcan de dulceață l-a ucis pe Alexandrescu, cel mai mare fabulist român. ”Era vai de capul lui”
Andrei Mureşanu a compus într-o noapte poezia „Un răsunet”, ce a devenit ulterior imnul național al României, „Deșteaptă-te române”.
„De la o întrunire s-a întors odată, pe la finea lui mai, bărbatul ei, târziu după miezul nopţii, fiind foarte agitat. El nu s-a culcat, ci s-a aşezat la masa de scris şi a scris până târziu, după ce se făcuse ziuă, mai sculându-se din când în când de la masă şi plimbându-se prin odaie, citind din ceea ce scrisese”, arată o consemnare a unui profesor Moroianu despre spusele Susanei, soţia lui Andrei Mureşanu.
Imnul României, cântat pentru prima dată pentru o petrecere dedicată cireșelor, în județul Brașov
După cum s-au înțeles Gheorghe Ucenescu și Andrei Mureșanu, melodia ce avea să devină imnul național al României a fost cântată în duminica stabilită, spre sfârșitul lunii iunie, pentru prima dată, la petrecerea dedicată cireșelor.
„În Duminica hotărâtă, iată că vine poetul împreună cu 4 Domni români şi şezând cu toţii pe iarbă verde şi cu ceraşe înainte — îmi dete D. Andrei Mureşan poezia făcută «Deşteaptă-te Române», îi probăm puţine rânduri şi văzând în tot melosul este o minune potrivit, l-am cântat cu vocea mea tânără şi puternică până la fine. Mai repetându-l odată, toţi Domnii învăţând melodia din auz, cântau împreună, mulţămind şi urând multă viaţă şi sănătate marelui poet. Din ziua aceia cântul «Deşteaptă-te Române» s-au făcut cel mai plăcut şi familiar, iar eu eram poftit în toate părţile ca să-l cânt şi să învăţ tinerimea a-l cânta mai bine şi regulat”, a mai scris Gheorghe Ucenescu.
De ce i-a fost atribuită muzica imnului național lui Anton Pann și nu lui Gheorghe Ucenescu
Anton Pann a rămas în istorie drept compozitor al imnului național deoarece acesta cunoştea melodia şi o scrisese în notaţie psaltică încă din anul 1839. Aici este vorba, însă, despre romanţa „Din sânul maicii mele”.
Melodia ştiută de Anton Pann era diferită de cea cunoscută de Gheorghe Ucenescu - „nepotrivită, deplorabilă, plângătoare şi lâncedă”, după cum aprecia muzicologul Mihail Gr. Posluşnicu.
De altfel, în manuscrisul său de „cântece de lume”, Gheorghe Ucenescu îl desemna drept culegător al cântecului pe Gheorghe Asachi, şi nu pe Anton Pann, deşi la acea dată era elevul său şi îi cunoştea culegerile de cântece.
Confuzia provine de la asemănarea celor două melodii şi de la faptul că în însemnările mult ulterioare ale evenimentului din 1848, menţionându-se faptul că Anton Pann cântase sau notase melodia în repetate rânduri între 1839 şi 1842, se amintea despre poezia „Deşteaptă-te, române”, şi nu romanța „Din sânul maicii mele”. Evident, prima poezie încă nu fusese compusă, dar spre sfârşitul secolului al XIX-lea aceasta o eclipsase complet pe cea de-a doua.
În plus, după publicarea şi răspândirea acestui imn, melodia a cunoscut diverse variante. Prima înregistrare a imnului nu s-a făcut în România, ci în Statele Unite ale Americii, în 1900, pe disc de ebonită, cântecul fiind interpretat de către solistul Alexandru Pascu. Apoi, în 1910, fanfara Batalionului 2 „Pionieri” din Bucureşti reunită cu fanfara Regimentului „Ştefan cel Mare” din Iaşi au realizat cea dintâi înregistrare instrumentală. În acelaşi an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală.
Melodia „Deşteaptă-te, române!“ a fost interzisă în ţară de comuniști, dar a fost intonată în 1987, la iscarea revoltei de la Braşov, şi la Revoluţia din 1989.
„Deşteaptă-te, române!“ a devenit imn național după Revoluţia din decembrie 1989, prin Constituţia din 1991. Anterior, imnuri naționale au fost: „Marşul triumfal“, doar instrumental, din vremea lui Alexandru Ioan Cuza; „Trăiască Regele“, ale cărui versuri îi aparţin lui Vasile Alecsandri (între 1866 şi 1948); „Zdrobite cătuşe“ (din 1948 până în 1953); „Te slăvim, Românie“ (1953-1977) şi „Trei culori“(1977 – 1989), pe muzică de Ciprian Porumbescu.
În perioada 1991 - 1994, „Deşteaptă-te, române!“ a fost şi imnul naţional al Republicii Moldova, dar a fost înlocuit apoi cu „Limba noastră“.