O înmormântare la fiecare jumătate de oră, în Bergamo: "Sunt puși în sicrie numerotate. Părinți, frați, bunici pe care cei dragi nu-i vor mai vedea niciodată!"

Imagini cu camioane de armată care transportau cadavre din Bergamo către alte crematorii din zona de nord a Italiei au trecut în întreaga lume. Mii deoameni au murit din cauza pandemiei de coronavirus, iar situația în Lombardia este dramatică. "Nu sunt doar numere sub acele "patru scânduri", sunt părinți, bunici, frați, oameni pe care familia nu i-a mai văzut de când au fost luați de medici la spital. Și pe care nu îi vor mai vedea niciodată", spun cei de la pompe funebre.

Roberta Caprin, responsabilă la Generali Bergamasca, cea mai mare agenţie funerară din provincie, a povestit pentru o publicație italiană despre dificultatea și durerea de a lucra la Bergamo în ultimele săptămâni, cu numărul de decese care nu se mai oprește.

"Nimeni nu și-ar fi imaginat așa ceva. O familie mi-a cerut să merg sub balconul lor, pentru că sunt în carantină și să le duc sicriul cu persoana dragă decedată, pentru a-și lua rămas bun. Nu sunt doar numere sub acele "patru scânduri", sunt părinți, bunici, frați, oameni pe care familia nu i-a mai văzut de când au fost luați de medici la spital. Și pe care nu îi vor mai vedea niciodată", a mai spus Roberta Caprin.

Camioanele armatei continuă să care sicriele la crematorii din ralte regiuni

"Am avut 330 de morţi aici în oraş. În biserica cimitirului există 112 sicrie care aşteaptă îngroparea. Facem o înmormântare la fiecare jumătate de oră şi redirecţionăm morţii către crematoriile din Emilia Romagna", explică consilierul pentru serviciile de la cimitirul din Bergamo, Giacomo Angeloni.

Roberta Caprini, responsabilă la Generali Bergamasca, cea mai mare agenţie funerară din provincie, este îngrozită de numărul mare de oameni decedaţi şi se teme şi pentru sănătatea ei.

"Este şocant. De obicei, facem 1.300 de înmormântări pe an, dar între 1 şi 15 martie am făcut deja 500. Refuzăm jumătate din cereri şi, ca şi cum nu ar fi suficient, ne riscăm viaţa. Tatăl şi unchiul meu s-au îmbolnăvit şi împreună cu ei mulţi angajaţi. Nu avem costume de protecţie, mănuşi şi măşti pentru că guvernul nu ne consideră categorii expuse la risc. Noaptea pentru mine nu mai există. Lucrez până târziu şi când mă culc nu închid un ochi. Funeraliile nu mai sunt meseria mea, sunt coşmarul meu", a mai povestit femeia, potrivit Il Giornale, citat de Mediafax.