De ce înșală bărbații. Motive și scuze pe care le folosesc chiar ei

Un specialist în cupluri a analizat timp de trei decenii infideliattea în cuplu. Acesta a ajuns la concluzia că bărbații care își înșală soția sau iubita pot fi uimitor de creativi atunci când încearcă să explice care a fost motivul pentru ceea ce a făcut.

• Formula 1™ se vede în AntenaPLAY! Nu rata Marele Premiu din Miami e pe 5 mai, de la 23:00 în AntenaPLAY!

De cele mai multe ori bărbații nu recunosc că au înșelat ridicând la fileu răspunsul "a fost doar amor", iar alții găsesc modalități de a învinui pe alții pentru alegerile lor - soțul lor, șeful lor, chiar și cealaltă femeie, spune terapeutul Robert Weiss.

"În calitate de terapeut, consider că cele mai multe dintre motivele pe care bărbații înșelători le folosesc pentru a-și justifica infidelitatea sunt fascinante - pentru că aproape toate aceste motive implică faptul că înșelăciunea a fost singura soluție logică a problemelor de relație și a altor probleme de viață.

Deseori mă gândesc: „Sigur, trișarea este o opțiune, dar numai una dintre multe. Ce zici de a-ți lua un hobby sau de a te oferi voluntar pentru a face lumea un loc mai bun sau de a vorbi de fapt cu ceilalți despre ceea ce simți și despre cum ar putea să creezi o relație mai satisfăcătoare? Niciuna dintre aceste alegeri nu ar fi mai bună decât a minți, a manipula și a păstra secrete importante față de o femeie la care ții cu adevărat?", spune Robert Weiss.

Dar majoritatea bărbaților nu au acest tip de înțelegere. Deci, atunci când se confruntă își minimalizează, raționalizează și justifică comportamentul cu afirmații precum:

• Fiecare tip își dorește să facă sex cu alte femei. Și când apare ocazia, el o ia.
• Este imperativul biologic al unui bărbat să întrețină relații sexuale cu cât mai multe femei. De ce ar trebui să fiu diferit?
• Dacă aș avea suficient (sau mai bine) sex acasă, nu aș fi nevoie să trișez.
• Nu fac nimic din ceea ce majoritatea prietenilor mei nu fac. Dacă nu mă crezi, întreabă-i.
• Dacă soția mea nu s-ar fi îngrășat atât de mult - sau dacă ar fi mai drăguță cu mine sau mai atentă - nici măcar nu m-aș fi gândit să plec în altă parte.
• Dacă slujba mea nu ar fi atât de stresantă, nu aș avea nevoie de eliberarea pe care o primesc de la sexul online.
• Este doar ceea ce fac băieții pentru distracție.
• Tatăl meu se uita la reviste și mergea la cluburi de striptease, iar asta nu era mare lucru. Ei bine, am chat-uri prin webcam și sex interactiv. Care este diferența?
• Fac doar sex și flirtez. Unde este răul în asta? Nu mă întâlnesc personal cu niciuna dintre aceste femei. E doar un joc.

În domeniul terapiei, avem un nume pentru acest tip de raționament: Negarea. Din perspectiva psihoterapiei, negarea este o serie de minciuni interne și înșelăciuni pe care oamenii le spun pentru a-și face comportamentele discutabile să pară OK (cel puțin în mintea lor).

De obicei, fiecare auto-înșelăciune este susținută de una sau mai multe raționalizări, fiecare dintre acestea fiind susținută de încă mai multe falsități.

În ochii unui observator imparțial, cum ar fi un terapeut, negarea unui om înșelător pare de obicei la fel de solidă ca o casă de cărți într-o briză rigidă, totuși acești bărbați vor insista că rațiunea lor este solidă.

Aceasta, desigur, pune întrebarea: De ce? De ce bărbații trișează cu adevărat? Și de ce continuă să înșele uneori după ce sunt prinși, chiar și în fața consecințelor profund nedorite, cum ar fi divorțul, pierderea contactului părintesc, pierderea poziției sociale și altele asemenea?

Adevărul este că tot felul de dinamici apar în decizia unui om care înșală. În general, însă, alegerea sa de a trișa este determinată de unul sau mai mulți dintre următorii factori:

Imaturitate: dacă nu are multă experiență în relații angajate sau dacă nu înțelege pe deplin că acțiunile sale vor avea inevitabil consecințe precum rănirea partenerului său, poate crede că este bine să aibă aventuri sexuale. S-ar putea gândi la angajamentul său față de monogamie ca la o jachetă pe care o poate îmbrăca sau scoate după bunul plac, în funcție de circumstanțe.

Probleme care apar simultan: poate avea o problemă continuă cu alcoolul și / sau cu drogurile care îi afectează luarea deciziilor, ducând la alegeri sexuale regretabile. Sau poate că are o problemă precum dependența sexuală, adică se angajează compulsiv în fantezii și comportamente sexuale ca o modalitate de a amorți și de a evita viața.

Insecuritate: s-ar putea simți ca și cum ar fi prea bătrân (sau prea tânăr), nu este destul de frumos, nu este suficient de bogat, nu este suficient de inteligent etc. Criza vieții. Pentru a-și consolida ego-ul, el caută validarea de la alte femei decât partenera său, folosind această scânteie sextracurriculară de interes pentru a se simți dorit și demn.

S-a terminat, versiunea 1: s-ar putea să vrea să pună capăt relației sale actuale. Cu toate acestea, în loc să-i spună doar partenerului său că este nefericit și vrea să rupă lucrurile, el înșală și apoi o forțează să facă treaba murdară.

S-a terminat, versiunea 2: s-ar putea să vrea să pună capăt relației sale actuale, dar nu până nu va primi o altă linie. Așa că pregătește scena următoarei sale relații încă din prima.

Lipsa sprijinului social masculin: poate că și-a subevaluat nevoia de prietenii de susținere cu alți bărbați, așteptându-se că nevoile sale sociale și emoționale vor fi satisfăcute în întregime de celălalt semnificativ. Și când ea eșuează inevitabil în această datorie, el caută împlinirea în altă parte.

Angajament: ar putea să înțeleagă greșit diferența dintre intensitatea romantică și dragostea pe termen lung, confundând grăbirea neurochimică a romantismului timpuriu, denumită tehnic limerență, pentru dragoste și neînțelegând că în relațiile sănătoase, pe termen lung este înlocuită în timp cu forme de conexiune mai puțin intense, dar în cele din urmă mai semnificative.

Abuzul din copilărie: El poate să reconstituie sau să răspundă în mod latent la traume nerezolvate din copilărie - neglijare, abuz emoțional, abuz fizic, abuz sexual etc. În astfel de cazuri, rănile sale din copilărie au creat probleme de atașament și intimitate care îl lasă incapabil sau nedorit să se dedice pe deplin unei singure persoane. S-ar putea să folosească, de asemenea, entuziasmul și distragerea atenției infidelității sexuale ca o modalitate de a calma durerea acestor răni vechi, nevindecate.

Egoism: Este posibil ca principala sa considerație să fie doar pentru el și pentru el însuși. Prin urmare, poate minți și păstra secrete fără remușcări sau regrete, atâta timp cât îi aduce ceea ce dorește. Este posibil să nu fi intenționat niciodată să fie monogam. În loc să-și vadă jurământul de monogamie ca pe un sacrificiu făcut pentru și pentru relația sa, el consideră că este ceva de evitat și de rezolvat.

Unicitatea terminală: El poate simți că este diferit și merită ceva special pe care alți bărbați ar putea să nu-l facă. Regulile obișnuite nu i se aplică, așa că este liber să se recompenseze în afara relației sale principale ori de câte ori dorește.

Impuls neîngrădit: s-ar putea să nu se fi gândit niciodată la trișare până când nu s-a prezentat brusc o oportunitate. Apoi, fără să se gândească măcar la ce infidelitate i-ar putea face relației, a plecat pentru asta.

Așteptări nerealiste: el poate simți că partenerul său ar trebui să-i îndeplinească toate capriciile și dorințele sexuale și altele, 24/7, indiferent de modul în care se simte ea în orice moment. Nu reușește să înțeleagă că are o viață proprie, cu gânduri, sentimente și nevoi care nu îl implică întotdeauna. Când așteptările sale nu sunt îndeplinite, el caută împlinirea externă.

Supărare, răzbunare: El poate înșela pentru a se răzbuna. El este supărat pe partenera sa și vrea să o rănească. În astfel de cazuri, infidelitatea este menită a fi văzută și cunoscută. Bărbatul nu se obosește să mintă sau să păstreze secrete despre înșelăciunea sa, pentru că vrea ca partenerul său să știe asta.