Ritual inedit la începutul primăverii într-un sat transilvănean. Datează de 300 de ani. De ce se plimbă un sicriu

Un ritual mai puțin obișnuit datează pe teritoriul României de câteva secole. Acesta marchează tranziția de la iarnă la primăvară.

În satul Rîmetea, județul Alba, are loc unul dintre cele mai neobișnuite ritualuri care marchează sfârșitul iernii.

Ritual inedit la începutul primăverii într-un sat transilvănean. Datează de 300 de ani

Este un obicei vechi de trei secole și se celebrează la începutul primăverii. La începutul lunii martie, locuitorii din Rîmetea „îngroapă” iarna, conform unei surse.

În cadrul acestui ritual, participanții la ritual se pregătesc de postul Paștelui și celebrează începutul unui nou an agrar.

Deși se sărbătorește pe teritoriul României, obiceiul este unul maghiar, care datează de 300 de ani. Luând în considerare costumele, recuzita și modul în care se pornește procesiunea, acest ritual poate fi asemănat cu un carnaval.

Participanții merg pe toate străzile din satul aflat în Munții Apuseni, unde pot fi întâmpinați de localnici, dar și de turiști.

La acest ritual iau parte tinerii satului, care se costumează în hiaduci și în straie populare. Aceștia merg să le colinge pe tinerele care sunt gata de măritat. Tinerii trebuie să cânte, să joace, iar acest ritual al Înmormântării Fărşangului seamănă foarte mult cu alaiul de nuntă venit să ia mireasa de acasă.

Alaiul este urmat de alți tineri, îmbrăcați în costume populare, care formează la rândul lor perechi. De asemenea, aceștia poartă măști pe față, care mai de care mai grotești.

După tot alaiul de tineri vine o căruță trasă de un măgăruș. În căruța respectivă este un coșciug, care, în mod simbolic, poartă în interior iarna.

În urma procesiunii merg două „fete bătrâne”, care bocesc, trăgând în același timp de o rădăcină de copac, care simbolizează sterilitatea.

În cadrul alaiului se regăsesc haiduci, proți, bocitoare, draci, clovni, mirese și țărani care, hidoși sau nu, veseli sau triști, participă la înmormântarea anului. Pe parcursul procesiunii, tinerii au grijă să însemne tinerele care se confruntă cu probleme de sănătate, alungând astfel Răul din viața lor.

Procesiunea înaintează până la izvorul din Rîmetea, unde sunt pomenite necazurile și bucuriile din anul precedent. Tot acolo, în apele izvorului, este sfărâmat sicriul cu ajtorul unor bâte. Astfel se alungă spiritul iernii și necurățirea.

Acest obicei și-a atras mulți adepți atât din România, cât și din străinătate. Turiștii vin să admire procesiunea și să ia parte la satirizarea necazurilor, leneșilor și a celor care uită de orânduiala lumii.

Întregul ritual ține trei zile și se finalizează cu ”preoții”, care poartă candele aprinse în mână și care dau foc Nichitei. Aceștia se îngroapă, nădăjduind că astfel Răul a fost distrus.

La final, oamenii își dau jos măștile și încheie ceremonia cu un bal. Potrivit sursei menționate anterior, cine ia parte la ritual o dată, este bine să nu lipsească nici în următorii șapte ani.

Originile ritualului transilvănean

Originile acestui ritual datează încă din Antichitate, când a fost consemnată în manuscrise în secolul XIV, însă ulterior a fost adaptată concepțiilor creștine. Maghiarii au preluat acest obicei de la germani, pe care l-au adaptat la diferite ritualuri slave și balcanice.