Focul lui Sumedru. Tradiții și obiceiuri pentru sărbătoarea dintre 25 spre 26 octombrie

Focul lui Sumedru este o tradiție românească și datează încă din cele mai vechi timpuri. Această tradiție are legătură cu desfășurarea muncilor pământului în cultura română.

Focul lui Sumedru este una dintre cele mai vechi tradiții românești. Aceasta marchează începutul anului pastoral și are loc întotdeauna înaintea sărăbtorii de Sfântul Dumitru.

De asemenea, este asociată cu venirea sezonului rece. Conform Libertatea, în noaptea de 25 spre 26 octombrie, înainte de sărbătoarea Sfântului Dumitru, se aprind focuri în gospodării, iar tinerii se strâng în jurul acestora.

Care este originea Focului lui Sumedru și ce reprezintă

În credința populară, anul este împărțit în două anotimpuri: vara și iarna. Sfântul Gheorghe este cel care face trecerea de la iarnă la vară, înfrunzind natura. Iar Sfântul Dumitru revestește iarna, uscând plantele și desfrunzind copacii și pomii.

Sfântul Dumitru este apărătorul păstorilor, iar atunci când se celebrează se consideră că gerul începe să-și facă simțită prezența, iar căldura intră în pământ.

Acesta este asociat în tradiția păgână cu Sumedru, care a fost un om obișnuit sau chiar un sfânt ce creștea animale. Potrivit legendelor, acesta se metamorfoza pe timpul nopții în porc, animal ce simbolizează grâul, iar în timpul nopții de sărbătoare, Sumedru se transforma într-un brad.

Respectivul brad este tăiat, iar cu ajutorul lui se face un foc în jurul căruia se ospătează întreaga comunitate.

Astfel că Focul lui Sumedru are legătură cu transhumanța, coborârea oilor de la stână. Focul este un simbol puternic, atât în credințele creștine, cât și în cele păgâne. Este asociat cu ideea de transformare și de purificare.

Conform tradiției, oamenii aprindeau făclii pe dealuri cu ocazia acestei sărbători. În mijloc era așezată tulpina unui brad tăiat, acesta reprezentând un zeu care renaște an de an.

Comunitatea se aduna în jurul focului și împărțea dulciuri copiilor. La vremea respectivă se credea că focul va alunga spiritele rele, fiind un simbol al prezenței divine.

Acesta este folosit în ritualuri și diverse practici de curățare și purificare, însoțit de rugăciuni și ofrande.

Deși multe tradiții și-au pierdut esența ori au fost uitate cu totul, Focul lui Sumedru încă se păstrează în zonele rurale.

Originea Focului lui Sumedru nu mai este cunoscută, se speculează faptul că ar putea avea o proveniență precreștină, atunci când focul servea la încălzirea spiritelor care, potrivit legendei, coborau pe pământ în perioada respectivă.

Obiceiuri și superstiții legate de focul lui Sumedru

- În noaptea de Sumedru, dacă este lună plină și senin, iarna va fi bună; iar dacă nu este luna plină, ci nor sau ploaie, este semn că iarna va fi grea și zăpezile mari.

De asemenea, ciobanii au obiceiul lor cu ajutorul căruia află cum va fi iarna. Aceștia așază cojocul în mijlocul oilor, iar în funcție de ce oaie se așază pe cojoc știu cum va fi iarna respectivă. Dacă se ca așeza o oaie neagră, iarna va fi blândă. În schimb, dacă se va așeza una albă, iarna va fi aspră.

O altă metodă a ciobanilor este urmărirea mersului oilor în dimineața de Sfântul Dumitru. Dacă se va trezi prima o oaie albă și va pleca însre sud, va fi o iarnă grea, iar dacă se va trezi una neagră și va pleca spre nord, iarna va fi blândă.

- În ajunul sfântului Dumitru se fac pomeniri ale morţilor şi se aprind ruguri, aceste obiceiuri având drept scop câştigarea bunăvoinţei strămoşilor pentru a obţine în anul care vine recolte bune.

- Un vechi obicei românesc spune că în ajunul Sfântului Dumitru se face Focul lui Sumedru peste care tinerii trebuie să sară strigând: „Hai la focul lui Sumedru” pentru a fi sănătoşi tot anul. De asemenea, peste foc trebuie să sară și tinerii care vor să se căsătorească.

- În unele zone, se dă foc unei roți confecționate din paie, care este împinsă la vale. Rolul acestui foc fiind acela de a le oferi morților căldură, dar și de a feri gospodăria de fiare sălbatice și boli. Tăciunii stinși se aruncă în curte și în grădină pentru a da putere pământului să rodească.

- La finalul serii, femeile împart covrigi, fructe, nuci și țuică, iar mai apoi se prăbușește bradul incinerat. Acest obicei semnificând renașterea zeului.