Flacăra olimpică olimpică reprezintă unul dintre cele mai puternice simboluri ale Jocurilor Olimpice încă din antichitate. Pentru vechii greci, focul avea conotaţii divine, crezându-se că acesta a fost furat de la zei de către Prometeu. Din acest motiv, focul era mereu prezent în sanctuarele din Olympia
În perioada Jocurilor Olimpice, care erau organizate în cinstea lui Zeus, focuri suplimentare erau aprinse în templul său şi în cel al soţiei sale, Hera. Însă credinţa populară că torţa olimpică este o moştenire a antichităţii nu are nicio bază solidă. Nu există niciun motiv pentru care să fie existat o torţă care să transporte flacăra olimpică din Olympia în... Olympia.
EDIŢIA JO DIN 1928 A RĂMAS ÎN ISTORIE!
În epoca modernă, tradiţia flăcării olimpice a revenit cu ocazia Jocurilor din 1928, găzduite de Amsterdam, atunci când un angajat al Regiei de Electricitate locale a aprins o flacără simbolică în vârful Turnului Maratonului de pe Stadionul Olimpic, într-un cazan creat special de Jan Wils. Deşi nu venise din Grecia, aşa cum se întâmplă astăzi, a fost privită ca un simbol al purităţii şi a aspiraţiei către perfecţiune.
La ediția din 1928 a Jocurilor Olimpice au luat parte 2.883 de sportivi din 46 de țări, dintre care 2.606 bărbați, iar 277 femei. La Amsterdam, femeile au luat parte pentru prima dată în probele de atletism și gimnastică, atleta poloneză Halina Konopacka devenind prima campioană olimpică la atletism (aruncarea discului).
Participanții au concurat la 14 discipline sportive: atletism, canotaj, box, ciclism, scrimă, fotbal, gimnastică, haltere, hochei, lupte, natație, pentatlon modern, echitație, yachting.
România a fost reprezentată la Jocurile Olimpice din 1928 de atleți și scrimeri. Dintre scrimerii români s-a remarcat Mihai Savu, care a ajuns până în semifinale. Atleții au fost eliminați în serii și calificări. Dintre cei 21 de sportivi români, două au fost femei.
IDEEA FLACĂRII CUM O ŞTIM AZI A PLECAT DIN GERMANIA!
Opt ani mai târziu, Carl Diem, preşedintele Comitetului de Organizare al Jocurilor de la Berlin, a lansat ideea unei torţe, care să transporte flacăra olimpică din Grecia până în capitala Germaniei, prin intermediul unei ştafete. Ideea a fost bine primită, iar prima torţă a fost aprinsă în Olympia, pe locul unde ar fi fost amplasat templul zeiţei Hera, cu ajutorul unor oglinzi concepute de compania germană Zeiss.
Prima torţă olimpică a călătorit timp de 12 zile şi 11 nopţi, pe o distanţă de 3.187 de kilometri, cu ajutorul a peste 3.300 de persoane, urmând traseul Olympia - Atena - Salonic - Sofia - Belgrad - Budapesta - Viena - Praga - Dresda - Berlin. Conducerea nazistă a profitat la maximum de eveniment, pe care l-a acoperit folosind cele mai recente invenţii din tehnologie în scop propagandistic, sub supravegherea celebrului Josef Goebbels. Mai târziu, imaginile filmate de regizoarea Leni Riefenstahl au fost folosite în filmul Olympia (1938), care a prezentat într-un mod cu totul revoluţionar sportul.
Creată iniţial cu scopul de a fi transportată doar de alergători, torţa olimpică a evoluat, la fel ca şi Jocurile, de-a lungul timpului fiind „plimbată” cu vaporul şi avionul sau, aşa cum s-a întâmplat în 1976, transmisă de la Atena în Canada printr-un sistem special cu raze laser.
JO 2016: Absenţa de la Jocurile Olimpice a echipei de gimnastică, lovitură grea pentru România. "Este ca şi cum Bra... JO 2016: Premieră în sportul românesc! România va avea la Rio cea mai numeroasă delegaţie la canotaj din istoria partici...
