Am trei băieţi, de 7,4 şi 18 luni. Ştiu că nu ar trebui ca părinte să ai un copil preferat, dar băiatul cel mai mare este atât de ascultător! Este liniştit, sociabil şi mereu dispus să-mi fie pe plac. E o încântare! Cel mai mic este de asemenea cuminte (pe cât de cuminte poate fi un copil care abia merge), dar cel de 4 ani este, să o spun într-un mod mai frumos, o adevărată bătaie de cap.
Începe certuri cu cel mai mare şi este prea dur cu cel mai mic. E un copil foarte energic, ceea ce e bine, însă niciodată nu îşi găseşte momentul potrivit pentru a da frâu liber acestei energii. Fie încearcă să îşi enerveze fratele sau să se lupte cu cel mic. Viaţa mea a devenit o luptă constantă şi mă duce la disperare.
Ştiu că lucrurile se vor schimba într-un final şi vor deveni mai uşoare pe măsură ce va mai creşte, dar este ceva din personalitatea lui ce mă calcă pur şi simplu pe nervi şi simt că încep să îi port pică pentru toate conflictele pe care le produce în casă.
Nu vreau să sfârşesc în a avea o relaţie cu probleme. Ştiu că de fapt este un copil inimos dar în acest moment îmi este foarte greu să văd acest lucru.
M."
Michael Grose, psiholog şi autor al cărţii „Primul meu născut conduce lumea, iar cel mic vrea să o schimbe" îi oferă nişte sfaturi mămicii.
În primul rând, spune el, "aveţi grijă să nu îl urcaţi pe fiul cel mare pe un piedestal. Întâi născuţii pot avea un interes întemeiat în a-l face pe cel de-al doilea copil să fie văzut ca „cel obraznic". Ei pot fi de multe ori în căutare de laude prin comparaţie „cu cât pare el mai rău, cu atât sunt eu mai bun", aşa că uneori vor face tot posibilul să vă atragă atenţia asupra oricărui comportament negativ al celuilalt copil. Lucruri de genul:„Uite, mami, din nou face asta!". Astfel copilul mijlociu se poate simţi descurajat, de aceea nu e bine să răspundem mereu la pâră".
Michael sugerează de asemenea să facem un efort pentru a petrece timp de calitate cu fiecare copil în parte. Poate fi dificil când ai de jonglat cu trei copii, dar fiecare zece minute pot face diferenţa. Fiind de asemenea tată a trei copii, Michael spune că strategia pe care a folosit-o era aceea de a citi fiecărui copil câte o carte diferită la culcare şi nu una la comun. Face ca ora de culcare să se prelungească, dar merită!
Găsiţi un talent special copilului mijlociu pe care nu îl are niciunul dintre ceilalţi doi copii. Fie că este vorba de un anumit sport sau hobby, faceţi ceva ce îi place cu adevărat şi care îi aparţine pe deplin. Rezistaţi impulsului ca ceilalţi copii să adopte acelaşi hobby!
„Realistic, vârsta de 4 ani este una dificilă pentru un copil mijlociu", spune Michael. „E probabil să se fi dezvoltat mai repede decât cel mare şi să fie deja gata pentru şcoală chiar dacă este prea mic. E posibil să fie mai dificil de lucrat cu el acum. Dar într-o notă pozitivă, copiii mijlocii sunt cei care dezvoltă caracteristici speciale datorate ordinii naşterii lor şi s-ar putea dovedi copilul cel mai înţelegător şi flexibil".
