Voiam să sparg totul şi să plec, nu mai rezistam. Eram ţintuit de un pat, cu zeci de aparate şi furtune care îmi intrau în corp, peste tot. Voi lăsa imaginile să vorbească...''

3 ani de la Colectiv. Drama prin care au trecut sute de oameni nevinovați. Coșmarul care nu are nici acum o explicație sau o rezolvare.

Tânărul din imagini se afla în clubul Colectiv în momentul izbucnirii incendiului din 30 octombrie, numărându-se printre persoanele grav rănite în această tragedie. El s-a aflatprintre persoanele transportatecu două aeronave C-27 J Spartan la spitale din Olanda şi Belgia.A fost dusîn stare foarte gravă, mai exact în comă indusă.

Alături de sute de persoane rănite grav, care au trăit cea mai neagră experiență a vieții lor în urmă cu 3 ani, tânărul se simte dator față de cei care nu au supraviețuit în urma tragediei, să arate drama prin care au trecut toate victimele. Nu poate exprima în cuvinteviața sa după Colectiv, motiv pentru care a avut puterea să le arate oamenilor câteva poze cu el pe o rețea de socializare. El mărturiseștecât este de îndurerat pentru neputința cu care statul român și sistemul medical a tratat această tragediecâtși pentrusituația României după 3 ani: la fel de nepregătită în a oferi sprijin de orice natură ,, Însă cea mai mare datorie este, probabil, față de cei care vor mai trece prin astfel de situații, într-o țară pe care o iubim, dar care acționează doar când este prea târziu. Sau prea puțin. Sau deloc.’’ mărturisește el.

A ÎNVINS moartea ,,În momentele respective, când am trecut prin foc, am simţit o forţă lăuntrică, ceva care mi-a spus că pentru mine nu se va sfârşi aici.''

În urmă cu 3 ani, după ce a învins moartea și s-a trezit după o perioadă de 3 săptămâni în care s-a aflat în comă,tânărulavorbit, de pe patul de spital din Belgia, despre experienţa cumplită prin care a trecut în seara zilei de 30 octombrie 2015, când s-a produs tragedia din clubul Colectiv.„Îmi este foarte greu să uit ce s-a întâmplat. Ţin minte că am văzut o flacără mică pe stâlp şi observând că flacăra e pe un burete mi-am dat seama că ar fi bine să mă îndrept spre ieşire. M-am gândit că o să vină cineva cu un exctinctor şi în câteva secunde toată treaba se va termina şi ne vom reîntoarce la concert. Când am ajuns la ieşire s-a creat o busculadă, oamenii au căzut, m-au împins din spate şi am căzut şi eu. În cinci secunde a venit o flacără care a trecut prin noi, asta e cea mai vie amintire, flacăra şi ţipetele. După ce a trecut flacăra, a venit un nor negru de fum, toxic. Eu mi-am ţinut respiraţia, tocmai văzusem un documentar despre astfel de dezastre şi ştiu că în astfel de momente trebuie să-ţi ţii respiraţia. După ce a trecut fumul acela gros şi fierbinte, am fost tras afară de un băiat, iar un prieten m-a urcat într-o salvare. M-am trezit pe 21 noiembrie în acest spital, după trei săptămâni de comă”, a povestit tânărulîn exclusivitate pentru Prima TV.

Tânărul de 29 de ani a fost transferat pe 7 noiembrie 2015 la un spital din Bruxelles, în stare gravă, şi a reuşit să supravieţuiască. „De la spitalul Sfântu Ioan în drum spre baza 90 (n.r. – de unde a plecat avionul militar care l-a transferat la Bruxelles) am fost resuscitat. Iar doctorii mi-au spus că atunci când am aterizat în Belgia m-au resuscitat încă vreo şase ore, până când am fost stabilizat. Când am început să-mi revin şi m-au dezintubat, am avut un şoc. Voiam să sparg totul şi să plec, nu mai rezistam. Eram ţintuit de un pat, cu zeci de aparate şi furtune care îmi intrau în corp, peste tot, a fost un şoc fantastic. După care m-au sedat şi puţin câte puţin m-am obişnuit. Pe 30 ianuarie, la trei luni după tragedie, am reuşit să mă dau singur jos din pat”, a rememorat tânărul supraviețuitor.

El a vorbit, pentru PrimaTVşi despre schimbările pe care şi-ar dori ca tragedia de la Colectiv să le aducă în societatea românească: „În momentele respective, când am trecut prin foc, am simţit o forţă lăuntrică, ceva care mi-a spus că pentru mine nu se va sfârşi aici. Aş vrea ca noi, cei de la Colectiv, să fim ultimii care vor păţi aşa ceva în România din cauza neglijenţei, din cauza neseriozităţii, indiferent a cui. Dacă şi acest sacrificiu va trece neobservat şi nu va lăsa urme adânci în mentalitate şi la toate celelalte niveluri, înseamnă că 63 de oameni au murit degeaba. Ar fi mare păcat”.

PREMIUM