Sunt multe lucruri surprinzatoare de descoperit la un taxi din Tokyo, dar primul lucru care m-a prins a fost usa din spate. Ma intind in fata pentru a trage de maner, dar e deja prea tarziu pentru ca soferul tocmai a apasat pe butonul de deblocare si cateva kilograme bune de metal si stica se indreapta amenintator spre capul meu. Icnesc de durere in timp o figura neclara se grabeste spre mine. „Daniel-san! imi pare rau! Uite, ia o bautura energizanta. E sanatoasa!” Atacatorul meu accidental este Yukio Sudow, un localnic de 68 de ani ce va fi si ghid al misterioase metropole. Ne-am cunoscut ieri, cand al sau taxi galben a aparut la momentul oportun pentru a ma salva de insistentele unui vanzator ambulant. Dupa lasarea intunericului, s-a angajat sa ne arate secretele acestei lumi din perspectiva unui taximetrist de noapte, intr-un loc in care strazile nu au lume iar harta rutiera arata ca un ghem de lana dupa ce s-au jucat pisicile cu el.
Mai scund de 1,50 m, Sudow-san este eclipsat de masina lui. Jacheta ii atarna destul de larg pe corpul anemic, pantalonii ascund mici pantofi de culoare mov, iar manecile ii atarna peste o pereche de manusi albe ce s-ar potrivi mai degraba unui arbitru de snooker. Ne urca bagajele in portbagaj, dupa care ne asista urcarea pe usa culisanta – acum deschisa in siguranta – catre niste fotolii acoperite cu un soi de mileu. Intre sofer si pasageri exista un perete despartitor complet transparent, certificate si legitimatii afisate clar, o consola dotata cu POS, taximetru si radio, plus un cos plin cu dulciuri pe bord. Aceasta este o Toyota Crown Cofort, cel mai comun model de taxi din oras. Desi arata de parca a fost construita in anii `80, are doar 10 ani vechime, ceea ce-l transforma inttr-un fel de ciudatenie neo-clasica asemenea Nissan-ului Cedric, cea de-a doua alegere a taximetristilor, ambele fiind inca fabricate si comercializate ca vehicule comerciale in Japonia.
Citeste continuarea pe TopGear
