Deutsche Welle despre Romania: O reforma nehotarata si lipsita de viziune

Urmărește A1 pe Discover

Marea problema a Romaniei, asa cum reiese din analizele FMI, este nivelul mare al facturilor neplatite de companiile de stat. Adunate, aceste facturi neonorate ajung la 3,6% din PIB. Or, daca boala aceasta ramane netratata, datoriile vor lua cu siguranta proportii si mai mari.

De aceea, punctul central al programului cu FMI consta in restructurarea societatilor administrate de stat. Fie ele vor fi privatizate, fie vor primi un management privat, care sa aiba taria de a taia in carne vie. In esenta, e vorba ca un manager care nu este angajatul statului sa restructureze o companie fara sa tina seama de considerente politice sau sentimentale si la rigoare sa dea si multi oameni afara.

Dar programul guvernului, asa cum reiese din documentele FMI, pare destul de confuz si nehotarat. De pilda, partea romana se angajeaza fata de creditorii sai sa privatizeze 20% din compania aeriana Tarom, desi initial acceptase privatizarea ei integrala.

De fapt nu va cumpara nimeni 20% din actiunile unei companii nerestructurate care lucreaza in pierdere, dar ar putea cumpara peste 50% cu speranta de a o exploata mai profitabil.

Guvernul a parut insa sa manifeste intentia de a pastra compania aeriana ca pe un element strategic de reprezentare nationala, dar o face ezitant. Nici nu asuma pana la capat pastrarea companiei printre activele statului, nici nu privatizeaza cu adevarat. E neclar ce vrea guvernul care anunta si faptul ca isi vinde participatia la Petrom, care este deja privatizata si nu produce pierderi la bugetul statului.

In ciuda aparentelor poate cea mai mare ezitare si lipsa de viziune strategica se manifesta in cazul cailor ferate. Intrate in criza cronica, societatile de transport feroviar produc pierderi continue, ceea ce ar pretinde o decizie politica majora. Fie se inchid o parte din linii, pastrandu-se doar traseele profitabile, fie se fac mari investitii pentru modernizare si recastigarea clientelei, care a migrat astazi catre transportul rutier sau aerian.

Marea Britanie este tara prin excelenta a cailor ferate, care a dezvoltat cea mai vasta retea de transport feroviar inca din secolul al XIX-lea, dar care a inceput tot prima contractia, renuntand treptat la o mare parte din traseele initiale. In anii 70 ai secolului trecut, 53% din reteaua feroviara creata de-a lungul timpului era deja sacrificata.

Cazul britanic poate fi considerat si trist, dar el exprima cu siguranta nevoia de a depasi trecutul si de a accepta cu mai mult curaj schimbarile inevitabile. Astazi au aparut o serie intreaga de proiecte care cauta sa ofere o alta utilizare vechilor linii ferate, fie prin transformarea lor in "linii verzi" cu destinatie preponderemt turistica, fie prin crearea, pe tronsoane scurte, a unor piste de biciclete.

Desigur, nu este teoretic exclusa nici variata investitiilor si modernizarii asa cum au facut francezii si germanii care au creat trenuri de mare viteza, dar in conditiile economie romanesti, ea pare mai curand himerica.

Guvernul, asa cum se vede din documentele FMI optat insa pentru formule "slabe" si de compromis, care nu spun nimic cu limpezime despre intentiile de viitor. Compania CFR Marfa va fi privatizata, iar CFR Calatori va administrata privat. Reforma nu are nici o directie strategica, fiind pur si simplu impusa de nevoia de a face cat mai multe economii intr-un interval de timp cat mai scurt.

Desi se initiase la un moment o dezbatere privind viitorul transportului feroviar in concurenta sa cu celelalte tipuri de trasnport, Guvernele nu au preluat nici argumentele si nici concluziile acelei dezbateri.

Primul ministru, Emil Boc, repeta neincetat ca guvernul sau a facut "ce trebuie", dar acest imperativ ("trebuie") ramane el insusi neclar. Guvernul a respectat intr-adevar, cea mai mare parte din angajamentele luate fata de creditorii sai, a facut cu siguranta economii necesare, dar nu a reusit sa-si defineasca el insusi cu claritate obiectivele reformei si sa le imbrace intr-un program politic.