Despre viaţa în afară scenei politice a familiei Ceauşescu s-au aflat multe după Revoluţia din 1989. De la ce mâncau, ce haine purtau şi cum sărbătoreau, până la cum se comportau cu apropiaţii sau subalternii. Un lucru, însă, pare să şocheze mai mult ca orice alt detaliu. În poşeta Elenei s-ar fi găsit, imediat după execuţie, o iconiţă...
Chiar dacă procesul în care au fost judecați soții Ceaușescu este unul controversat, unii spunând că a fost făcut în grabă, ”la comandă”, sau chiar că a fost o lovitură de stat, mărturiile celor care au asistat la executarea fostului cuplu dictatorial sunt cutremurătoare. Detaliile au ieșit la iveală de-a lungul timpului, iar dezvăluirile arată că soția celui mai temut om din România înainte de momentul 1989, adică Elena Ceaușescu, credea în Dumnezeu, deși doctrina comunistă interzicea practicile religioase.
”Pe la începutul anului 2005, la un post de televiziune, au fost redate câteva discuții dintre un personaj foarte controversat, care mai apare în presa cotidiană, dar și în opinia publică, și niște reporteri tineri, dornici să afle cât mai multe adevăruri. La un moment dat, o ziaristă îi pune o întrebare, din curiozitate și nu numai, dar cu importanță pentru privitori. Întrebarea era simplă și se dorea un răspuns pe cât mai complet: dacă își amintește ce s-a găsit în poșeta Elenei Ceaușescu, la Târgoviște, înainte de a fi împușcată? Omul nostru, cu calmul lui specific și o grimasă producătoare de vreun infarct, (…) a dat un răspuns scurt, milităresc: ”S-a găsit o iconiță, dar în timpul acela nu i-am dat atenție, întrucât eram prins cu alte treburi””, amintește colonelul în rezervă în cartea ”A fi sau a avea”, conform EVZ.RO.
În rândurile următoare, Adrian Eugen Cristea confirmă prezența iconiței și spune că obiectul religios se se afla cu un motiv în poșeta Elenei Ceaușescu.
”Existența ei nu a fost și nu este vreun secret de stat sau militar. Dar acest aspect, necunoscut de cei mulți până la răspunsul dat, deschide discuții. (…) De ce să nu admitem că, angajându-se în desfășurarea unei politici atee și având o situație materială deosebită, rezultată tocmai din susținerea unui regim, a preferat, ca atâția alții, acceptarea unei duplicități. Se mai știre că orice om care ajunge în situații deosebit de grele lasă la o parte orice ideologie și, atunci, face apel la credința în care s-a născut (…)”, explică Adrian Eugen Cristea.
