La 89 de ani, se plictisea de moarte, așa că s-a angajat ospătar. ”Muncesc peste 20 de ore pe săptămână și mă simt excelent!”

Urmărește A1 pe Discover

La 87 de ani, după 40 de ani de căsnicie cu Cassie, Joe Bartley a rămas văduv. Pentru că fusese activ toată viața, a simțit că moare de plictiseală. Ca să-l cităm, ”simțeam că sunt îngropat de viu!”. N-a mai rezistat și, în ziua în care a împlinit 89 de ani, s-a dus să se angajeze. ”M-a convins din prima”, spune Kate Allen, cea care patronează barul unde Joe lucrează. ”A fost primul interviu de angajare din viața mea”, glumește el

În ziua în care Cassie, soția sa, cea cu care împărțise și bune și rele, a plecat la Ceruri, Joe Bartley, 87 de ani, a simțit că nu prea mai pare de ce să trăiască. N-aveau copiii, n-avea unde să se ducă. Toată viața fusese un tip activ. Luptase, ca soldat, în Palestina. Se retrăsese, dar revenise în armată între 1958 și 1966, ca mecanic. Apoi, la pensie, se băgase om bun la toate la o universitate. La 83 de ani se oprise nițel, pentru a petrece cât mai mult timp liber cu soția.
Dar Cassie a decedat, iar Joe a rămas singur.

”Nu aveam ce să mai fac, muream de plictiseală. Am văzut un mic anunț în Herald Express, ziarul local. Așa am decis să-l pun și eu pe al meu. Cetățean de 89 de ani, caut loc de muncă în Paignton, 20 de ore pe săptămână sau chiar mai mult!”, spune Joe. Nu putea sta pe loc. Primise o locuință socială, dar nu voia să audă de pomeni. ”Cum, nu pot să-mi plătesc nici măcar chiria?”, s-a întrebat.

L-au angajat pe loc. A trecut primul ”interviu” din viața sa, dat la nouă decenii! ”Cantina Kitchen and Bar”, un local chic, a devenit noul său loc de muncă. Kate Allen, patroana, a declarat că l-a îndrăgit pe Joe din prima: ”Nu multă lume este atât de dornică de a munci la 89 de ani. Cum era să-l lăsăm să scape?”, a glumit ea.

A devenit ospătar. În prima zi, a dus la masă niște spaghete, în aplauzele celor din local, care îi citiseră povestea. Într-o altă zi, a primit un pupic, prin aer, de la o doamnă mulțumită de modul în care fusese servită. ”Cu o lună în urmă nu vedeam pe nimeni din cămăruța mea, acum eram aplaudat”, se amuză. Cel mai tare i-a plăcut că i-au dat și lui un hanorac, ca celorlalți băieți, cu vreo 70 de ani mai tineri. Numai că Joe și-a pus și cravată. Old school...A primit chiar și mesaje interesante. Cel mai tare? ”Puteai sta, liniștit, acasă, în Paignton, pe Riviera englezească. Dar ai preferat să faci lucruri mai frumoase și pentru asta noi, cei de 40 de ani, îți mulțumim. Ești un exemplu!”