Pe 17 noiembrie 2012, Salvador Alvarenga a ieșit pe mare, în apele mexicane, pentru o zi de pescuit. Avea să lipsească 438, după ce o ”furtună perfectă” îl ducea până în Insulele Marshall, în Micronezia. Era salvat, fizic, în ianuarie 2014. Mental nu-și mai revenea, fiind acuzat, mereu, de familia celui cu care se afla în barcă: ”Jur că nu l-am mâncat pe Ezequiel. Când am murit, l-am aruncat în apă!”
În acel mijloc de noiembrie 2012, Jose Salvadro Alvarenga urma să iasă pe mare. Pescar profesionist, căuta ”marfă” în largul apelor mexicane, pe Costa Azul. Atunci, pe 17, Ray, colegul său de echipă, n-a putut veni. L-a sunat și i-a spus că-i dă un copil, Ezequiel Cordoba, un puști pe la 15 ani, care să-i țină de urât și să-l ajute. Programaseră să rezolve totul într-o zi. ”Era într-o sâmbătă. Am ieșit, un vânt puternic, nordicul ne-a dus unde a vrut el. A urmat o fruntună și asta a fost. Ne-am pierdut!”, rememorează Salvador. Stă, tăcut, la o masă, într-o cafenea madrilenă. A ajuns aici pentru a-și lansa cartea ”Salvador”...După câteva zile, motorul a cedat. Definitiv. ”Am început să bem urină. Prindeam broaște țestoase și porumbei, le sugeam sângele”, spune. După cinci zile de derivă s-a lăsat pe mâinile Celui de Sus.
Ezequiel, puștiul, a murit. Inaniție. Refuzase mâncarea, după ce se ”otrăvise” cu o pasăre. ”L-am ținut câteva zile, cu mine, în barcă. Dimineața îl salutam, ca și cum era viu. După ceva vreme mi-am luat rămas bun și l-am aruncat în apă”, e varianta lui Salvador. Trei sute de zile a navigat în derivă, fără a vedea pământ la linia orizontului. A vrut să se spânzure de mai multe ori. Ca în filme, un vapor mare a trecut pe lângă el, dar nu l-a salvat.
A ajuns în Insulele Marshall. De fapt, pentru respectarea adevărului, a ”tras” pe un atol, Ebon. A fost recuperat pe 30 ianuarie 2014, după 438 de zile pe mare. Fizic, era sănătos. Psihic...Povestea sa a făcut înconjurul lumii. Unii l-au crezut, alții, nu!
Când Ezequiel s-a stins, Salvador i-a promis că dacă scapă îi va vizita familia. A ajuns în fața ei, dar acolo a avut un șoc. ”Au spus că le-am mâncat fiul, lucru total neadevărat. Mi-a fost greu să supraviețuiesc, dar nu am făcut așa ceva”, s-a apărat el. Mama puștiului nici nu a vrut să audă. L-a dat în judecată. Asta l-a terminat cel mai tare.
A vorbit cu un ziarist, Johnatan Franklin. A crezut că dacă se va ”descărca”, se va elibera de umbre. Dar n-a fost așa. ”Am scăpat de deriva de pe apă. Acum sunt în derivă pe asfalt!”, încheie, în timp ce soarbe din cafeaua rece, neagră.
ZIDUL CHINEZESC, cel mai mare cimitir din lume: 10.000.000 de morți. Unde se termină construcția ce nu se termină niciod... A fost anunţată data la care omenirea va pieri. ''Va fi cea mai bună metodă, ori cea mai rea''...
