Pe 21 decembrie 1989, după ce mitingul convocat de Nicolae Ceaușescu s-a spart, o parte a mulțimii, câteva zeci, apoi sute de oameni și în final mii de oameni, au început să strige lozinci anti-comuniste și împotriva regimului Ceaușescu. S-a mers la Universitate, în față la ”Intercontinental”, s-a stat pe bulevard.
Se știa că acolo, la ”Inter”, sunt cazați puținii jurnaliști străini care mai intrau in România.
Practic, oamenii sperau să fie filmați, pentru ca strigătul lor să ajungă în străinătate și apoi, întors prin Europa Liberă, la compatrioții din România. Era o formă de ”a afla lumea și țara că noi protestăm”. S-a strigat ”Jos, Ceaușescu!”, ”Timișoara!”, ”Jos, comunismul!” și ”Vrem alegeri libere!”. În comunism, alegerile erau o formalitate, cu un rezultat dinainte cunoscut.
După lăsarea întunericului, baricadele au fost sparte, demonstranții împrăștiați. A început să se tragă, în timp ce copii, tineri, oameni nevinovați, au fost uciși.
Zilele acestea, jurnalistul Paul Cozighian a postat pe rețelele de socializare un clip, pentru ca la 30 de ani de la Revoluție, românii să nu uite pentru ce s-a murit atunci. ”Vrem alegeri libere, vrem alegeri libere!” Mergeți la vot!
