INTERVIU: "Generalii implicati la Timisoara au fost teroristi"

Viaceslav Samoskin a fost corespondent al agentiei de presa sovietice Ria Novosti la Bucuresti, intre 1976 si 1982, apoi, s-a reintors la post in 1989 si a prins aici Revolutia. Vorbeste perfect romaneste si neaga orice implicare sovietica in ce s-a intamplat la noi in decembrie 1989. Nu stim unde se afla adevarul dar e un punct de vedere care merita studiat, mai ales fiindca sunt la moda diverse teorii ale conspiratiilor despre finalul regimului Ceausescu.

Publicat: Miercuri, 22 Decembrie 2010, 00:00 | Actualizat Luni, 02 Iulie 2012, 05:13

Intrebare (I): In Romania, majoritatea celor care lucrau in strainatate la posturi fixe, inclusiv corespondeti de presa, erau ofiteri acoperiti sau macar informatori ai Securitatii. In URSS era la fel?

Viaceslav Samoskin (R): Nu toti corespondentii erau ai KGB. Eu nu am fost. La agentiile mari, gen Novosti sau Tass, erau, unul doi oameni de la ei, dar restul erau profesionisti in media. Pe mine au incercat sa ma racoleze in cateva randuri dar am refuzat si m-au lasat in pace. Agentii lor erau oameni pregatiti din vreme, care studiasera relatii politice internationale si facusera armata in unitati speciale. Eu unul am ajuns in Romania fiindca facusem limba romana la facultate. Novosti nu era o agentie de presa clasica, de stiri. Noi editam publicatii in limba tarilor unde aveam birouri, dadeam presei de aici articole despre URSS. Aveam 46 de publicatii, in tarile socialiste. In Romania editam Aurora, de doua ori pe luna, in limba dumneavoastra. Faceam propaganda in strainatate si transmiteam de aici pentru ziare din URSS reportaje si analize. Agentia a murit in 1991, cu putin inaintea URSS. In haosul ala ramasesem si fara bani de chirie.

I: Cum va supraveghea Securitatea, ca ziarist strain?

R: Trebuia sa cer aprobari cand ma duceam sa scriu ceva. De exemplu, am vrut sa merg, in 1976, la Tulcea, sa scriu despre lipoveni. Mi-a dat aprobare Eugen Florescu de la sectia de presa a CC al PCR, dar cu conditia sa am dupa mine o "coada", un ziarist de la Agerpres. In afara de contactele oficiale, am vrut sa vorbesc si cu lipoveni simpli. Am dat de unii dintre ei, care sapau un sant la monumentul eroilor de la 1877. Am "evadat" cu ei, m-am dus la un parastas la ei in sat, Slava Cerchez. Erau de rit vechi dar certati cu autoritatile popesti, au oficiat chiar ei parastasul, stiau toate rugaciunile. Am baut vodca adusa de mine si vin. A doua zi, insotitorul, de care scapasem nu era prea vesel. Ma intelesesem cu unul din lipoveni sa ne vedem la Bucuresti. M-a sunat, dar s-a intrerupt convorbirea telefonica. Am impresia ca Ivanusca asta a fost avertizat, ca nu m-a mai cautat. Eram verificat, dar nu aveam umbre non-stop dupa mine.

Articolul continuă după reclamă