In podgoriile familiei Necsulescu se lucreaza fara incetare. Toamna e varf de sezon. Aproape 2000 de oameni muncesc zi-lumina. Ana Grigora vine de sase ani pe plantatie. E singura ei sursa de venit. La sfarsitul fiecarei zile pleaca acasa cu bani si o paine, iar de sarbatori, primeste vin.
De fapt, via e loc de munca si principala sursa de venit pentru toti locuitorii din zona, de generatii. La inceputul anilor '90, au trecut printr-un moment de cumpana: vita de vie era pe cale de disparitie. Statul roman nu mai planta nimic, nu se mai facea vin.
Insa, unde a dat gres statul, s-a descurcat investitorul privat. Sistemul pus la punct de familia Necsulescu functioneaza de 20 de ani cu precizia unui ceas elvetian. Totul a fost tehnologizat.
Licoarea imbuteliata pe malurile Tarnavei ocupa locul al treilea in topul celor mai mari companii producatoare de vin. Chiar si in acest an, unul secetos, nu vor iesi in pierdere.
Secretul este munca. O munca deosebita. Noi incepem programul lunea dimineata, cei mai multi dintre noi, si al terminam duminica seara.
Perseverenta. Exact ceea ce lipseste autoritatilor romane, care prefera sa inchida ochii, in loc sa ia masuri.
