Urmărește A1 pe DiscoverPostul Crăciunului este primul post din anul bisericesc și ultimul din anul civil. Din rânduielile bisericești aflăm că se lasă sec în seară zilei de 14 noiembrie, însă, când această dată cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai inainte.
Acest post se încheie pe 24 decembrie. Prin durata lui de 40 de zile, ne amintim de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii, scrie crestinortodox.ro. Astfel, creștinii postînd 40 de zile, se învrednicesc să primească pe Cuvântul lui Dumnezeu întrupat și născut din Fecioara Maria.
Sfantul Paisie de la Neamț este unul din marii nevoitori și înnoitori ai monahismului românesc din veacul al XVIII-lea. Este cunoscut și sub numele de Paisie Velicicovski. Este pomenit de Biserica Ortodoxă Română în fiecare an, la dată de 15 noiembrie. S-a născut la 21 decembrie 1722 că fiu al protopopului Ioan din Poltava, primind la botez numele Petru.
Luand hotărârea de a se călugări, ajunge la mănăstirile Liubetk și Medvedovschi. Nemulțumit de viață de aici, ajunge la Lavra Pecerska din Kiev, unde devine rasofor. Împreună cu prietenul sau Alexie, decide să plece în Țările Române.
Ajuns în Țară Românescă viețuiește în schiturile Dalhauti, Traisteni, Poiana Mărului și Carnu. Îi cunoaște pe schimonahii Vasile de la Poiana Mărului, Onufrie de la Carnu și alți părinți cu viață aleasă.
Dupa o vreme ajunge la Sfântul Munte Athos, unde este tuns în monahism și unde se nevoiește timp de 17 ani. Părăsește Sfântul Munte în anul 1763 și ajunge la schitul Varzaresti, din părțile Buzăului. De aici se îndreaptă spre Moldova. Este numit stareț la Mănăstirea Dragomirna, ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca. Viețuiește aici din anul 1763 până în 1775, când, datorită ocupației austriece, se retrage cu întreagă obște la Mănăstirea Secu.
Paisie va primi în dar de la voievodul Constantin Moruzzi Mănăstirea Neamț. Astfel, va lasă la Secu pe duhovnicul Ilarion și se va mută la Neamț. Numărul vietuitorilor nemțeni s-a ridicat la 700, între care erau moldoveni, munteni, transilvăneni, ruși, ucrainieni, bielorusi, greci, bulgari, sârbi și chiar foști necreștini trecuți la Ortodoxie. În anul 1791, Paisie a fost hirotesit arhimandrit de către arhiepiscopul Ambrosie Serebrenikov. În ziua de 15 noiembrie 1794, Paisie a trecut la cele veșnice și a fost îngropat în biserica mare a mănăstirii Neamț.
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a canonizat în 1988. În ședința Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 20 iunie 1992, s-a hotărât generalizarea cultului Cuviosului Paisie de la Neamț și în Biserica noastră.
