Adaugă-ne ca sursă preferată în Google„Trei din cele mai venerate erau impodobite cu raze de diamante asezate deasupra capului sfintilor ca un soare mititel, iar fiecare soare avea drept centru o minunata piatra nestemata, un mare safir, rubin sau smarald. Farmecul lor cucernic era de nedescris.
Toata nemaipomenita bogatie a Rusiei se revarsa din neasemanata stralucire a razelor de diamant, batute deasupra capului sfintilor. Coltul icoanelor, fiind intunecos, dadea sclipirii lor si mai mult farmec. Tot acolo ardea o candela mica langa portretele parintilor mamei pe patul de moarte; ardea ca un ochi statornic veghind asupra unor taine, pe care niste copile ca noi le puteam simti, insa nu le puteam patrunde.
In afara de icoane mai erau in iatacul mamei doua tablouri care ne vrajeau: unul din ele infatisa o femeie frumoasa, de buna seama o sfanta, purtand in mana o mica lampa de catacomba, a carei lumina se rasfrangea pe chipul ei, de jos in sus, facandu-l sa para nepamantesc si straveziu. Celalalt, atarnat si el intr-un ungher umbrit, reprezenta un colt din Manastirea Sf. Apostol de Eremia din Palermo! Erau numai cateva coloane cu un lujer ce se incolacea in jurul uneia dintre ele si un enorm dovleac asezat pe o parte din balustrada. Stralucirea soarelui in acest tablou era infatisata in mod maiestrit si scotea la iveala deosebirea dintre umbra si lumina, in chip uimitor.
Acest tablou avea o inraurire fermecatoare asupra noastra; cuprindea intr-unul ceva tainic si deplin multumitor. Mi se pare ca astazi il are sora mea, Ducky. Niciodata n-am uitat unele tablouri pe care vazut in copilarie; mi-au ramas de-a pururi in minte.
Despre unul din ele vreau sa vorbesc aici, pentru ca vad tot atat de limpede ca si atunci cand eram o copilita. Daca nu ma insala memoria, l-am vazut intr-o expozitie anuala la Berlin. Ne aflam la Berlin, unde nu prea mergeam pe atunci; n-as putea sa lamuresc mai bine, totul a ramas ca intr-o ceata, nici macar nu mi-aduc aminte cu cine eram. Imi amintesc numai de doua tablouri: unul infatisa un copil mic imbracat saracacios, care mangaia cu nesfarsita compatimire un cerb mort, atarnat pe un zid.
Tot articolul, in Jurnalul National
REPORTAJ! Cum am tarnosit o vama ucraineana... UPDATE! Descinderi ale Politiei Capitalei in stranduri...
