Apararea Romaniei Socialiste era organizata in jurul conceptului de "razboi al intregului popor", iar rolul central in organizarea acesteia ii revenea partidului unic. In Legea nr. 14/1972 care reglementa organizarea apararii nationale a RSR, la articolul 18, se specifica telegrafic faptul ca printre atributiile care le aveau consiliile locale de aparare de la nivelul judetelor, municipiilor, sectoarelor si municipiului Bucuresti, orase si comune era si "constituie si pregatesc unitati, subunitati si grupuri ale luptei de rezistenta in conditiile ducerii actiunilor de lupta pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic si conduc actiunile acestora in timp de razboi".
Dar referintele publice despre aceste structuri de rezistenta nu existau. In schimb, militarii contabilizau doctrinar aceste forte, alaturi de Armata, trupele Ministerului de Interne, garzile patriotice, detasamentele de tineret, formatiunile de aparare civila si formatiunile Crucii Rosii. Conform generalilor Ion Gheorghe si Corneliu Soare, care prezinta structura sistemului apararii nationale de la acea vreme in lucrarea lor "Doctrina militara romaneasca 1968-1989" (Ed. Militara, 1999), formatiunile de rezistenta, inexistente in timp de pace, se preconiza a fi organizate la razboi, pentru a duce actiuni de lupta pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic.
Citeste tot articolul pe jurnalul.ro!
Foto: Intactimages
