Lucian Bălan e primul dintre eroii de la Sevilla care a plecat la ceruri. În acea noapte magică de mai a anului 1986, Lucică a fost unul dintre semi-zei. N-avea statura impozantă, nu înnebunea tribunele cu "braziliene", nu era prieten cu golul. În schimb era muncitorul care lucra la trei schimburi ori de câte ori meseriaşii din avanposturi aveau nevoie de material, adică de minge.
Bălan a făcut parte din cea mai frumoasă echipă de fotbal pe care a avut-o România. O echipa în care toate caracterele şi toate calităţile băieţilor din grup se împleteau neobişnuit de armonios.
Dacă aruncăm o privire înapoi, în negura timpului, şi gândim nemţeşte, fără apucături mioritice, care transformă ţânţarii-n armăsari, fotbalul românesc de club înseamnă Steaua 86. Acea echipă ne-a făcut să trăim visul până la capăt, iar acei băieţi ne-au oferit şansă să-i privim de sus pe cei mai mari din Europa.
Eroii de la Sevilla după 20 de ani
Dar aşa cum se întâmplă de obicei, după ce anii se scurg şi lumea începe să uite. Puţini dintre noi mai ştim ce se întâmplă cu eroii care ne-au făcut "finalişti", care ne-au făcut să nu ne mai simţim inferiori.
Mulţi dintre componenţii Stelei de-atunci au dat chix în viaţă sau în carieră şi din cauza ignoranţei noastre, dar şi din vină lor. Asta nu înseamnă că ei şi-au pierdut statutul. Pentru noi şi pentru cei care vor veni, ei vor rămâne EROII DE LA SEVILLA.
După 29 de ani...
Helmuth Duckadam - omul care a adus cupa în vitrină Stelei după ce a aparat patru lovituri de la 11 metri s-a retras din fotbal la puţin timp după momentul Sevilla. O problema de sănătate l-a împiedicat să mai continue. N-a urmat o carieră de antrenor, însă a revenit în fotbal, fiind angajat la Steaua de către Gigi Becali. În cadrul clubului a ocupat mai multe funcţii, respectiv preşedinte de onoare, preşedinte şi director de imagine. A avut unele probleme financiare în trecut, dar pe care le-a depăşit. Este căsătorit pentru a două oară şi de curând a trecut cu bine peste o nouă operaţie la mână.
Ștefan Iovan - a fost căpitanul echipei în acea noapte magică de 7 mai. A continuat să joace fotbal până în 1997 după care a devenit antrenor. Nu a fost niciodată „principal”. În schimb a ocupat funcția de antrenor secund al Stelei și al echipei naționale în perioadele în care cele două echipe erau conduse de Victor Pițurcă. Acum, Iovan face parte din staff-ul tehnic al Viitorului Constanța.
Miodrag Belodedici - este singurul fotbalist român care a cucerit Cupa Campionilor Europeni de două ori. A agățat ghetele în cui în 2001, Steaua fiind ultima echipă la care a evoluat. A fost antrenor la grupele de juniori ale Valenciei după care a renunțat la cariera de tehnician. Acum face parte din staff-ul tehnic al echipei naționale. În plan personal nu a bifat la fel de multe succese. A fost căsătorit cu Sandra de care a divorțat. Cei doi au împreună o fată.
Jucătorii Stelei la revenirea acasă după finala din 1986
Adrian Bumbescu - și-a continuat activitatea profesionistă până în 1995. Cariera sa de antrenor la o echipă de seniori a început și s-a oprit la Concordia Chiajna. După ce a plecat de la formația din Ilfov, Bumbescu a acceptat funcția de tehnician pentru copii și juniori la Clubul Sportiv al Armatei Steaua București. Fostul fundașul de fier al Stelei este tatăl lui Adrian jr. unul dintre cele mai cunoscute modele masculine din România.
Ilie Bărbulescu - a poposit vreme de trei sezoane la Steaua București, suficient pentru a fi unul dintre protagoniștii celebrei victorii de la Sevilla. S-a retras din activitate la începutul anilor 90, dar nu a reușit să mai iasă la rampă în plan sportiv. Nu a reușit să se impună ca antrenor la echipe importante.
Ladislau Boloni - este unul dintre puținii componenți ai Stelei 86 care a reușit să răzbată și în cariera de antrenor. După ce s-a lăsat de fotbal, fostul mijlocaș a început să pregătească echipe din Franța. A fost numit selecționer al României în 2000, dar la un an distanță își reziliază contractul cu naționala și trece la Sporting Lisabona. Aici cucerește titlul de campion și Cupa Portigaliei și lansează mai mulți jucători importanți, cel mai cunoscut fiind Cristiano Ronaldo. A pregătit în calitate de „principal” 12 formații.
Mihail Majearu - „perla” super-campioanei României. Era considerat cel mai tehnic fotbalist din lot, dar asemenea celor mai mulți dintre colegii săi a încheiat socotelile cu fotbalul după ce s-a retras. Nu a reușit să rămână în fenomen, iar prietenii spun că a avut mai multe perioade în care s-a confruntat cu probleme de ordin financiar.
Lucian Bălan, alături de soție după câștigarea Supercupei Europei
Gavrilă Balint - a jucat fotbal până în 1993, când o accidentare suferită pe vremea când îmbrăca tricoul lui Real Burgos i-a pus capăt carierei. Și-a început viața de antrenor ca secund al României, după care a pregătit alte nouă echipe, dar în calitate de principal. Nu a reușit să obțină rezultate notabile la niciuna dintre formațiile pe care le-a condus. Acutalmente este analist de specialitate la o televiziune de sport din România. Balint este divorțat și are o fiică.
Marius Lăcătuș - este cel mai important jucător al acelei formații teribile. A jucat pentru echipa națională și pentru Steaua, fiind unul dintre protagoniștii celor mai importante rezultate din istoria fotbalului românesc. Lăcătuș și-a încercat norocul și ca antrenor, pregătind formații precum Steaua, FC Vaslui, Oțelul Galați sau FC Brașov. Ultima echipă pe care a pregătit-o a fost CSMS Iași, echipă pe care a promovat-o în prima divizie. Lăcătuș este căsătorit și are o fată.
Victor Pițurcă - s-a retras din activitate la 34 de ani și a început să antreneze aproape imediat. Mai întâi a fost secund la Steaua și apoi principal al aceleași echipe. Numit antrenor al naționalei României în două rânduri, fostul vârf de atac al Stelei 86 a izbutit să obțină calificarea la două turnee ale Campionatului European de fotbal. În cariera sa a mai pregătit Universitatea Craiova și Al Ittihad. Este căsătorit cu Mia, cei doi având împreună doi copii. De asemenea, Victor Pițurcă are un băiat dintr-o relație extraconjugală cu fosta balerină Vica Blochina.
