În drumul său spre fapte bune, nea Marin a poposit în casele a două familii nevoiașe.
La prima ușă la care am bătut, ne-a deschis Raluca, o fetiță pentru care copilăria a însemnat întotdeauna sacrificii. Are șapte frați, cea mai mică surioară are doar trei ani. Cu toții locuiesc în condiții greu de descris în cuvinte.
Raluca, însă, nu se plânge nicio clipă. Spune că e bucuroasă că are o familie, chiar dacă grijile materiale o fac adesea să suspine. La părintele Manuel își găsește frecvent alinarea, însă tot acasă revine.
O altă poveste asemănătoare este cea a Andreei, o fetiță de 11 ani care cu greu se poate bucura de copilărie. Mama ei a plecat de acasă acum doi ani și dusă a fost. O crește tatăl și bunica. Mai are și o soră mai mică. Împreună sunt fericiți, chiar dacă lipsurile sunt multe.
La fel ca Raluca, și ea își găsește bucuria alături de părinte.
Nea Mărine, ține-o pe asta! Pepe e pus pe șotii și îi fură telefonul, dar copiii îl dau de gol... Au frământat, au feliat și au așezat pâinea în lăzi! Oana Roman și Nicoleta Luciu, peripeții la o fabrică de panificație...
