Centenarul Marii Uniri. Povești neștiute despre Marea Unire de la 1 Decembrie 1918! Cum au ajutat femeile și Biserica la înfăptuirea unirii! Ce a urmat după evenimentul grandios

 
+5 click pentru
galerie

Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a reprezentat, fără doar și poate, un moment cheie în istoria României, însă la realizarea acestui eveniment grandios au contribuit și femeile, chiar dacă pe vremea aceea erau excluse din viața politică, iar mulți dintre bărbați se așteptau ca ele să le susțină acțiunile din ipostaza de soții devotate ori chiar fiice ascultătoare. Totuși, faptele lor au fost, însă, pe măsura așteptărilor, întrucât în spatele fiecărui bărbat cheie care a contribuit la înfăptuirea Marii Uniri se afla un grup de persoane feminine, care nu doar că îl încurajau, ci îl sfătuiau.

Omul care a făcut Unirea. Comuniștii i-au luat tot, l-au ucis la Jilava. L-au înmormântat lângă un gard

Femeile au pus, fără îndoială, umărul alături de bărbați la apărarea țării în vreme de război, când au avut grijă de casă, de copii, precum și de răniți, iar mai târziu ele s-au văzut îndreptățite să ceară drepturi egale, indiferent de sex. În 1917, în capitala Rusiei, revoluția social-democrată le-a adus femeilor drept de vot. Astfel, în Basarabia, acestea au putut să se implice în organizarea autonomiei provinciei, iar două dintre ele au reușit să intre chiar în Sfatul Țării. Este vorba despre Nadejda Grinfeld, o evreică militantă socialistă care îi reprezenta în Sfatul Țării pe muncitorii social-democrați. Ea se pronunțase pentru rămânerea Basarabiei în cadrul Rusiei sovietice și împotriva intervenției armatei române între Prut și Nistru. Atât de înverșunată a fost împotriva unirii Basarabiei cu regatul României, încât în momentele tensionate din ianuarie 1918 a devenit victima administrației militare române, care înnebunea când vedea roșu-n fața ochilor.

De ei nu ai voie să uiți! Au luptat pentru Marea Unire ca nebunii, în izmene! „Fantomele albe” au îngrozit nemții cu baionetele lor. „Pe ei, mă, pe ei, uraaa, uraaa!”

De cealaltă parte, însă, un nume emblematic al Marii Uniri de la 1918 a fost cel al Elenei Alistar. Româncă unionistă, membră a Partidului Național Moldovenesc, una dintre primele femei medic, dar și președinta Ligii Femeilor Moldovence, ea a făcut parte din Sfatul Țării. Mai mult de atât, ea a fost singura femeie delegată să ia parte la dezbaterea proiectului unirii Basarabiei cu România și a votat în favoarea acesteia. Nu știa, însă, că premierul de atunci al României, Alexandru Marghiloman, precum și guvernele succesoare, aveau de gând să țină femeile departe de urne în România Mare.

Centenarul Marii Uniri. Regina Maria. Când ”Leoiaca” l-a învins pe ”Tigru”! Române, nu e o fabulă, e Marea Unire!

De asemenea, în Ungaria, româncele au fost active politic grație reuniunilor de femei, ortodoxe ori greco-catolice. Aceste organizații ce au fost înființate la sfârșitul secolului al XIX-lea  cultivau solidaritatea națională română și întrețineau sentimentele unioniste în timp ce regimul naționalist maghiar le privea cu suspiciune, dacă nu chiar cu ostilitate. Astfel, atunci când consiliile și gărzile naționale române au fost create în Ungaria de Est, reuniunile de femei au acceptat să coase drapele, cocarde tricolore și, mai mult de atât, au fost vocile propagandei unioniste. În ciuda faptului că n-au avut statut egal cu cel al bărbaților, ele au fost prezente în miezul evenimentelor, atât în ajunul marii adunări de la Alba Iulia, cât și în ziua de 1 decembrie și în zilele ce au urmat.

La Cluj, însă, s-a remarcat Sidonia Docan, care a fost președinta reuniunii femeilor române și a Crucii Roșii din localitate. Ea era, de asemenea, mâna dreată a președintelui consiliului național român local și s-a expus fără teamă tuturor represaliilor maghiare ce-l amenințau pe superiorul ei.

România Centenarului. Casa artizanului Unirii, IULIU HOSSU, cel care a citit Proclamația, a fost demolată. I-au vândut cărămizile, bucată cu bucată!

De cealaltă parte, la Arad a existat Ana Cicio-Pap, mâna dreaptă a propriului tată, președinte al Consiliului Național Român Central.  Pe 1 decembrie, din trăsura în care intrau triumfal în cetatea Alba Iulia fruntașii mișcării naționale române din Ungaria, Ștefan Cicio-Pop și Gheorghe Pop de Băsești, Ana Cicio-Pop putea vedea miile de femei cărora li se datora succesul mișcării unioniste și pe cele 58 de delegate care intrau în sala Unirii.

Printre aceste delegate s-a numărat Eleonora Lemenyy, reprezentantă a femeilor române din Sibiu. Ea a fost singura reprezentantă de orientare social-democrată și singura femeie care a ținut un discurs în fața românilor adunați la Alba Iulia (moment pe care Samoilă Mârza nu a reușit să îl surprindă cu aparatul său de fotografiat). Mai mult decât atât, ea a fost singura femeie aleasă în Marele Sfat Național (un fel de parlament provizoriu al provinciilor desprinse din Ungaria) și s-a ocupat de chestiunile legate de muncă în cadrul Consiliului Dirigent. Rolul ei a devenit și mai important în timpul Conferinței de Pace, când a călătorit la Paris alături de Ioan Flueraș pentru a influența cercurile de stânga franceze în favoarea României Mari.

Poenaru-Bordea. El este primul erou român mort pentru Marea Unire. Când treci pe la Fundata, aprinde-i și tu o lumânare!

Un nume emblematic al Marii Uniri de la 1918 a fost, fără doar și poate, Elena Pop. Sora lui Iuliu Maniu a reprezentat femeile la Adunarea de la Alba Iulia, întrucât fiecare reuniune a putut să trimită câte două delegate la acest for în care a fost stipulat și dreptul la vot ca principiu fundamendat. Elena Pop a fost activă, ulterior, la Blaj, acolo unde a organizat și a luat parte la numeroase evenimente caritabile sub egita Reuniunii Femeilor Române Greco-Catolice, motiv pentru care a fost supranumită ”Doamna cea bună”.

Femeile au avut, fără doar și poate, un rol important în Marea Unire înfăptuită la 1 Decembrie 1918, iar eforturile lor au fost recompensate prin acordarea dreptului la vot, ce a fost proclamat pe 1 Decembrie. Totuși, societatea României Mari nu era, însă, pregătită să facă pași mari în direcția egalității între bărbați și femei. Tocmai de aceea, acest drept care a fost anunțat cu surle și trâmbițe la Chișinău și la Alba-Iulia fost introdus de fațadă. Din păcate, însă, el a putut fi exercitat într-un sistem democratic abia în 1990.

Cum a contribuit Biserica la Marea Unire

Anul 2018 a fost, fără doar și poate, unul deosebit pentru istoria României. Dacă pe 27 martie 1918 Basarabia, cunoscută drept ”lacrima neamului românesc”, revenea la patria-mamă, câteva luni mai târziu, pe 28 noiembrie 1918, se întâmpla același lucru și cu Bucovina. Pe 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, avea să se scrie o pagină de istorie deosebit de importantă, întrucât Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul se uneau cu România. Astfel se împlinea unul dintre dezideratele națiunii române - desăvârșirea statului național unitar român.

Terminați cu Centenarul! Ce Unire? Care sărbătoare? I-am omorât pe toți cei care au fost la Alba Iulia!

Marea Unire de la 1918 a fost, însă, posibilă grație luptei tuturor forțelor și categoriilor sociale. Iar o contribuție importantă în acest eveniment a avut și Biserica. La Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia, care a avut loc pe 1 Decembrie 1918, Biserica românească a avut mai mulți delegați de drept, între care cinci episcopi, patru vicari, zece delegați ai consistoriilor ortodoxe, ai capitolurilor unite, 129 de protopopi, câte un reprezentant ai Institutelor pedagocice, dar și câte doi reprezentanţi ai studenţilor de la fiecare institut teologic, preoţi şi învăţători ai şcolilor confesionale, delegaţi din diferite circumscripţii electorale, precum şi numeroşi preoţi împreună cu păstoriţii lor, care au făcut parte din cei peste 100.000 de români transilvăneni prezenţi aici.

În ziua de 1 Decembrie 1918, preoții au ținut o slujbă, iar mai apoi s-a întrunit Adunarea Națională Constituantă, la care au luat parte cei 1228 de delegați oficiali, care au votat unirea. Ulterior, după îndeplinirea formelor de votare, Gheorghe Pop de Băseşti, Episcopul Ioan I. Papp al Aradului şi Demetriu Radu al Oradiei.

100 de ani de la Unirea Bucovinei cu România. ”Iancule, grăbește Unirea că pierdem Ardealul!”

Ba mai mult, printre vorbitorii de la tribunele de pe câmpul lui Horea s-au numărat și slujitori ai Bisericii. Mai exact,  Miron Cristea, Episcopul Caransebeşului, a amintit atunci de suferințele românilor transilvăneni, dar și de lupta lor pentru dreptate, unitate și libertate. Ierarhul a arătat, astfel, că oamenii nu se puteau gândi la altceva decât la ”Unirea cu scumpa noastră Românie”, iar idealul suprem al fiecărui popor ce locuieşte pe un teritoriu compact trebuie să fie „unitatea sa naţională şi politică”. Discursul lui s-a încheiat cu aceste cuvinte mișcătoare  „Simţesc că astăzi prin glasul nostru unanim vom deschide larg şi pentru totdeauna porţile Carpaţilor, ca să poată pulsa prin arterele lor cea mai caldă viaţă românească...”, iar mai apoi preoții au săvârşit slujbe, arătând credincioşilor lor importanţa marelui act înfăptuit în cetatea lui Mihai Viteazul, Alba Iulia.

 Ce s-a întâmplat după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918

Înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 a bucurat milioane de români, mai ales că a fost rezultatul unei lupte acerbe și îndelungate, ce s-a soldat chiar și cu pierderea de vieți omenești. Imediat după Marea Unire, însă, teritoriul României a căpătat alte contururi, fiind mult mai vast - 295.949 de kilometri pătrați, astfel că țara noastră a devenit un stat de mărime medie în Europa, ocupând locul zece după suprafață și locul opt ca număr de locuitori

După Unirea din 1918, sarcina principală a conducerii politice a României era integrarea provinciilor istorice în cadrul statului naţional unitar. Totodată, se impunea asigurarea egalităţii
în drepturi a tuturor cetăţenilor Ţării, indiferent de rasă, naţionalitate, religie sau limbă
. Astfel, ca urmare a ratificării de către regele Ferdinand a actelor de unire, toţi locuitorii provinciilor istorice respective au devenit cetăţeni români, cu drepturi şi obligaţii egale cu cei din Vechiul Regat. 

O altă decizie importantă a fost unificarea calendarelor, dat fiind că în vechiul regat şi Basarabia funcţiona stilul vechi, iar în Transilvania şi Bucovina stilul nou, din care motiv a fost adoptat stilul nou, data de 1 aprilie devenind 14 aprilie în 1919. Tot la 1 aprilie 1919, limba română a fost declarată limbă oficială pe întreg cuprinsul României. În aceeaşi zi, s-a decis înfiinţarea de şcoli şi cursuri de limba română, de care beneficiau gratuit funcţionarii publici din rândul minorităţilor naţionale.

În august-septembrie 1920 s-a realizat schimbul tuturor bancnotelor şi monedelor străine în leul emis de Banca Naţională a României, ceea ce a permis ca pe baza leului să fie elaborat primul buget al României întregite, pus în aplicare de la 1 aprilie 1921.  

Totuși, economia românească se confrunta cu multe probleme și a reușit să fie restabilită la nivel național abia în 1923, când mai multe produse specifice țării noastre au fost exportate. Mai exact, refacerea economiei s-a datorat activității neîntrerupte din domeniul bancar, sporirea numărului de societăți anonime, precum și capitalurilor investite. 

Așa da! Cum învață copilașii ce înseamnă, cu adevărat, Centenarul Marii Uniri

Imediat după Marea Unire a avut, de asemenea, loc reforma agrară din 1921, care a adus exproprierea a 66 la sută a terenurilor care aparțineau moșierilor. Astfel, au fost împroprietăriți 1,4 milioane de țărani, printre care mobilizații, văduvele de război, persoanele care dețineau suprafețe mai mici de cinci hectare, dar și cei lipsiți de pământuri. De asemenea, suprafaţa agricolă s-a majorat cu mai mult de 100%, de la 6,5 milioane hectare la 14,5 milioane hectare, iar fondul forestier a crescut şi el de la 2,6 milioane, la 7,4 milioane hectare.

În peisajul industrial al ţării au apărut ramuri şi subramuri industriale nedezvoltate în trecut sau inexistente (industria siderurgică sau industria metalelor preţioase etc.). Pe ansamblul industriei, forţa motrice a crescut cu 235%, cele mai importante progrese înregistrându-se în industria electrică (429, 4%), chimică (320, 9%) şi alimentară (204%). Reţeaua căilor ferate s-a mărit de la 4.300 km la circa 11.000 km.

Marea Unire s-a făcut pentru ei! În 1918, românii au venit la Alba Iulia cu mărgele de usturoi la gât. Regina Maria, bolnavă de gripă, a fost la un pas de a rata Unirea

Au apărut, de asemenea, ramuri industriale noi, iar altele , precum producţia de energie sau chimia au prins avânt şi au început să conteze în valoarea adăugată cu peste 400%.

Sursa: Historia.ro, wikipedia.org, scena9.ro, ziarulunirea.ro, centenarulromâniei.ro

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

România la CENTENAR. 100 DE ANI de la MAREA UNIRE