Clădirea din care curge sânge! Cum am ucis locul unde s-a învățat prima oară carte în limba română

 
+5 click pentru
galerie

La 1843, marea logofeteasă Elisabeta Știrbei inființează un pension, cunoscut sub numele de ”Așezământul Elisabetan”, acolo unde învățau fetele sărmane. Este prima institușie de acest fel cu predare în limba română. La 24 iulie 1895, Epitropia prințului Știrbei cere autorizație de construire pentru un nou local. O clădire de vis. Lăsat în paragină după 1989, ansamblul a început să fie demolat ilegal!

Cei care au cunoscut-o pe Elisabeta (Safta) Cantacuzuino-Pașcanu au afirmat, mereu, că au avut bucuria de a respira lângă una dintre marile doamne ale nației noastre. Născută la 1805, ca fiică a Elenei Brâncoveanu și stră-strănepoata marelui domnitor, Elisabeta s-a căsătorit cu Barbu D. Știrbei, cel ce avea să devină viitorul domn al Țării Românești (1849-1853 și 1854-1856) la Brașov, la 1821. Este cunoscută în epocă pentru protejarea culturii, prin balurile pe care le dădea la faimosul palat de pe Podul Mogoșoaiei, dar și pentru patronajul operelor de binefacere. Are nouă copii cu Barbu. La 1839, traduce o lucrare, cea a lui Jeanne Campan, ”Pentru educațiunea copiilor”, dar o face sub anonimat, semnând ”o mumă”.

Actul de naștere al ”Așezământului Doamna Știrbei”, acolo unde, în 1843, 100 de fete sărmane din București învățau carte în limba română

La 1843, marea logofeteasă pune bazele unui pension, cunoscut sub numele de ”Așezământul Elisabetan”. Este vorba despre Prima Școală de Fete cu predare în limba română de pe tot cuprinul țării, o instituție extrem de importantă în istoria noastră. Atrage multe donații. La început, ”Așezământul” funcționează, temporar, într-un local de pe lângă Biserica Amzei. Se merge, apoi, din 1846, în Hanul ”Șerban Vodă”. Dar logofeteasa nu e mulțumită, vrea a sa clădire, așa că din 1856 sunt cumpărate case pe Podul Calicilor, actuala Calea a Rahovei. Însă Elisabeta Știrbei este gonită. Ia calea exilului: Paris, Nisa și Geneva, unde se și stinge, la 1874. Dar lasă că limbă de moarte ca Prima Școală de Fete să-și continue cursul. 

”Autorisațiunea” din 1895, ce prevedea ridicarea unui nou imobil, precum și refacerea celor deja existente

La 24 iulie 1895, Epitropia Prințului Știrbei cere autorizație de construcție pentru un nou local, o clădire masivă, acoperită de metal. Se mai vrea și reparația radicală a vechiului local, dar și împrejmuirea, în totalitate, cu un grilaj de fier. În acel moment, școala oferea cursuri primare, spațiile indicate în plan având patru clase, o garderobă și un hol. Întreg ansamblul est superb. În Planul Orașului București (întocmit de Institutul Georgafic al Armatei, 1895-1899) apare corpul principal de clădire - păstrat până în ziua de astăzi - iar în aceeași lucrare, ediția din 1911, găsim mențiunea ”Institutul Doamna Știrbei”. La 1912, apare și o locuință, la parter, pentru doamnele institutoare. 

Astăzi, locul este în paragină, iar trei dintre clădiri au dispărut...Pe strada ”Justiției”, la numerele 53-55...

În iulie 1930, arhitectul Statie Ciortan depune o cerere pentru supraetajarea clădirii aprobate în iulie 1895. Pe ștampila ce apare pe documentele din dosar se poate citi ”Așezământul cultural Știrbey Doamna”. În acel moment, locația se află sub patronajul prințului Barbu A. Știrbei (1872 - 1946), fiul cel mare al lui Alexandru B. Știrbei și nepotul Doamnei Elisabeta. Școala are clase atât primare, cât și gimnaziale, și, de aceea, este necesară extinderea. Etajul cuprinde patru săli, un vestibul și o cancelarie. Deasupra intrării principale se afla inscripția ”Așezământul Știrbei Doamna”, astăzi dispărută, precum și o cornișă cu un brâu decorat în piatră.

Fiecare anotimp degradează locul

După 1989, ansamblul este lăsat în paragină. Pentru că este monument istoric...dar nu se află trecut pe lista monumentelor istorice, nimeni nu se arată interesat de salvarea sa. Prin 2017, trei dintre clădiri încep să fie demolate, ilegal. Apar panourile cu ”De Vânzare” și este clar că nimic nu se mai poate face. Din locul în care 100 de fete sărmane învățau carte românească, cu un veac și jumătate în urmă, curge sânge. În zadar...

Surse: Vlad Alexandrescu, BIbescustirbey.blogspot.com, ”Cronologia Bucureștilor”, Gheorghe Parusi 



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI