Live acumObservator 16
Prime Time 20:00Observator Sport

Cum arată singurele PATRU FOTOGRAFII cu "Luceafărul poeziei româneşti"! În ciuda a tot, un singur lucru rămâne: "AŞA A ARĂTAT MIHAI EMINESCU!"

Poate părea ciudat în epoca selfie-urilor şi a celor 60 de cadre pe secundă, dar chipul poetului naţional îl ştim doar din patru fotografii: cea din tinereţe, făcută la 20 de ani, la Praga, în 1869, de fotograful Jan Tomás, cea extrasă din tabloul Societăţii “Junimea”, datând din 1878 şi realizată de Franz Duschek în Bucureşti, în studioul său de pe strada Franklin, cea de a treia, din studioul lui Nestor Heck de la Iaşi, făcută în 1884 şi ultima, cea realizată de Jean Bielig la Botoşani, în 1887, cu Eminescu la 37 de ani

Poate părea ciudat în epoca selfie-urilor şi a celor 60 de cadre pe secundă, dar chipul poetului naţional îl ştim doar din patru fotografii: cea din tinereţe, făcută la 20 de ani, la Praga, în 1869, de fotograful Jan Tomás, cea extrasă din tabloul Societăţii “Junimea”, datând din 1878 şi realizată de Franz Duschek în Bucureşti, în studioul său de pe strada Franklin, cea de a treia, din studioul lui Nestor Heck de la Iaşi, făcută în 1884 şi ultima, cea realizată de Jean Bielig la Botoşani, în 1887, cu Eminescu la 37 de ani

Dar să începem cu... începutul! IMAGINEA DE PE TOATE CĂRŢILE DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ.

Avea 19 ani şi o carieră în faţă care avea să îl facă nemuritor! Portretul a fost realizat în Piaţa Sf. Wenceslas din frumoasa Praga: profil aproape sculptural, frunte înaltă, păr pe spate, papion.

Autorul celebrei imagini e un fotograf ceh, Jan Tomáš, cunoscut de către personalităţile culturale ale momentului. N-avea cum să bănuiască că fotografia realizată de el va reprezenta mai târziu portretul oficial al scriitorului.

Henriette (Harieta) Eminescu menţionează într-o scrisoare adresată Corneliei Emilian că fratele ei s-a fotografiat pentru "hatârul" Veronicăi Micle.

În epocă, întâia fotografie a lui Eminescu n-a fost percepută ca imagine absolută, ci a fost văzută ca o fotografie reuşită de tinereţe: "Portretul, despre care vorbim şi pe care l’am văsuţ într-o excelentă reproducere (după original) la d. A. C. Cuza, ne dă impresiunea unui frumos tânăr, care dacă nu aduce prea mult cu poetul de mai târziu arată desluşit caracterele fisionomice ale acestuia. Ras la mustăţi şi cu părul mare – reminiscenţe ale vieţii de actor – Eminescu ni se înfăţişează deja cu figura-i distinsă: cu capu-i cesarian remarcabil, cu faţa de un oval clasic, cu fruntea largă, netedă, nobilă, cu ochii luminoşi, visători, cuminţi, cu gura expresivă, cu toate trăsăturile feţiǐ ca eşite din inspiraţia unui mare artist al armoniei plastice", spunea criticul Ion Scurtu.

Practic, a rămas fotografie multiplicată în miliarde de exemplare, însoţită de o certitudine: "Aşa a arătat Eminescu".

CEA DE-A DOUA FOTOGRAFIE: "Ca să ne posăm ar trebui să avem bani"

În scrisoarea lui I. Slavici către I. Negruzzi (Bucureşti, 20 dec. 1877), scriitorul ardelean spunea că ideea privitoare la albumul "Junimei" (apărut în 1883) ar fi minunată, că atât T. Maiorescu, cât şi T. Rosetti vor trimite portretele lor. "Eu şi Eminescu nu vi le putem trimite, ar trebui să ne "posăm", pentru ca să ne "posăm" ar trebui ca să avem bani, iară ca să avem bani, ar trebui să ne trimiteţi D-Voastre din Iaşi. Lucrul e dar pe cât se poate de lămurit: bani şi iarăşi bani [...]." Iar în scrisoarea din 8 febr. 1878 a continuat: "În urmă am primit bani şi nu voiam să Vă scriu înainte de a Vă trimite şi portretele pe care le-aţi cerut. Daţi-mi voie să Vă ofer şi D-voastră în deosebi unul."

Tot aşa T. Maiorescu i-a scris lui I. Negruzzi (scrisoare din 26 febr. 1878): "...Portretele lui Rosetti şi Mândrea le tot execut şi nu mai izbutesc. Cu Eminescu am să mă duc eu mâine la fotograf, mai înainte însă la bărbier să se radă. La Bohème roumaine."

Este a doua fotografie din cele patru păstrate, executată la Bucureşti în atelierul lui Franz Duschek, ce figurează în al doilea tablou (medalion) al Societăţii "Junimea", alcătuit de T. Maiorescu şi I. Negruzzi şi în vol. de Poezii, 1884, al lui M. Eminescu.

A TREIA FOTOGRAFIE: "FOTOGRAFUL L-A SCOS NUMAI PE DÂNSUL"

Originalul celei de-a treia fotografii, din care a fost decupat Eminescu, pentru posteritate, la cererea prietenilor săi cu care s-a fotografiat, îi cuprindea pe profesorul A.C. Cuza, compozitorul Wilhelm Humpel şi poetul Petru V. Grigoriu.

În legătură cu a treia fotografie, A. C. Cuza a notat:

"În sfârşit, într-o zi, vara 1884 profitând de bunele lui dispoziţii, l-am luat de pe terasa otelului Traian şdin Iaşi pe M. Eminescuţ, împreună cu Wilhelm Humpel 1831-1899 şi cu Petru V. Grigoriu, şi aşa, îmbrăcat în costumul său alb de vară, cum era, ne-am dus cu toţii la atelierul de fotografie Nestor Heck şstrada Lăpuşneanu, nr. 42, unde a consimţit a se fotografia, însă numai în grup, alăturea cu noi. Ne-am şi aşezat împreună. După indicaţiile noastre însă, fotograful l-a scos numai pe dânsul, ceea ce nu puţin l-a supărat mai apoi văzându-se amăgit ca un copil."

ULTIMA FOTOGRAFIE ÎNFĂŢIŞEAZĂ UN EMINESCU DIFERIT DE CEL ŞTIUT DIN MANUALE.

Eminescu era deja considerat una dintre cele mai importante prezente literare, iar elevii din toate oraşele mari ale României îl venerau. Aşa a luat naştere şi societatea literară "Eminescu" înfiinţată de elevii Liceului "Matei Basarab" din Bucureşti. Desigur, aveau nevoie şi de o fotografie...

După stăruinţele surorii sale, Aglaia, venită împreună cu soţul de la Cernăuţi la Botoşani, poetul s-a fotografiat în atelierul lui Jean Bielig din Botoşani, în noiembrie 1887.

La 20 noiembrie 1887, Harieta, într-o scrisoare către Cornelia Emilian, a scris: "Fotografia lui Mihai a reuşit bine. Trei m-au costat cincisprezece franci, una matale şi una pentru noi."

SURSE: ROMLIT.RO, HISTORIA.RO, WIKIPEDIA.RO

Cele mai noi stiri
Lajumate.ro