Live acumChefi la cutite
Prime Time 20:30Chefi la cutite

Mihaela, fruntașă-n satul ei, a devenit un influencer pentru tineri în vremurile de #statacasă

O tânără dintr-un sat sucevean a „împărtășit” cu prietenii virtuali izolarea ei „acasă”, fie că a fost vorba de stat cu oile la păscut, de prășit ogorul de cartofi sau de îngrijit animalelele

Mihaela Moroșan

O tânără dintr-un sat sucevean a „împărtășit” cu prietenii virtuali izolarea ei „acasă”, fie că a fost vorba de stat cu oile la păscut, de prășit ogorul de cartofi, de muls vaca sau de îngrijit animalelele. În loc ca orășenii să o compătimească pe adolescentă pentru că în loc de seriale pe Netflix vede cele mai autentice răsărituri, atunci când începe ziua de muncă sau că are mâinile bătătorite, aceștia au început să o invidieze, ba chiar să-i propună să facă schimb de locuri.

Trocul ar fi fost greu de negociat: voi ce ați fi ales între a sta două luni în natură, în aer curat, sau a petrece acest timp „blocați” între patru pereți, la bloc? Pentru că încă de la prima postare, Mihaela ne-a cucerit prin sinceritatea ei, am ales să stăm de vorbă cu tânăra de 17 ani pentru ca și voi să o cunoașteți mai bine pe această Smărăndiță, pe numele ei, Mihaela Moroșan.

1. Mihaela, care e povestea ta? Cum a fost copilăria, cu ce se ocupau părinții, din ce localitate vii?

Din punctul meu de vedere, copilăria mea a fost foarte frumoasă, m-am născut la munte, într-un colțișor lipsit de lume, cu niște părinți extraordinari, care mereu au încercat să-mi ofere tot ce e mai bun, din puținul pe care-l aveau! Tata era și este muncitor forestier și drujbist calificat, iar mama casnică, ambii s-au ocupat atât de treburile gospodărești, cât și de creșterea și educarea mea.

Munceam într-adevăr mult fizic, dar anii copilăriei mei au fost frumoși, „sănătoși”, căci exista un echilibru, îi ajutam și pe ai mei cu ce puteam în gospodărie, dar aveam timp și de desene animate. Când eram micuță și mergea mama la muls vacile, luam cănița mea preferată, galbenă cu „cioc” și îi ziceam mamei să mulgă laptele direct în căniță ca să pot savura spuma laptelui dulce. E o amintire foarte dragă mie.

2. Cum a fost izolarea pentru tine? Cum ți-ai petrecut-o?

Izolarea nu prea s-a simțit, pentru că am avut multe activități gospodărești, tot ce mi-a lipsit și îmi lipsește în continuare sunt școala, colegii, profesorii, și nu în cele din urmă, doamna dirigintă, un om extraordinar căreia îi port un deosebit respect. Pe lângă muncile din gospodărie, pe care le fac din proprie inițiativă, nu din cauză că părinții mei ar pretinde vreun ajutor din partea mea, fac ore online! Mai greu, deoarece internetul nu funcționează întotdeauna cum ar trebui, semnalul e slab, dar mă descurc și încerc mereu să găsesc un loc în casă sau în curte unde conexiunea să fie cât mai puternică.

Băi, din partea mea poate să mai țină carantina încă un an!
Eu stau pe deal, am activitate, nu mă plictisesc. Mai ies cu oile la păscut, mă duc prin pădure, ar ogoarele, pun cartofi, vara am dealuri de greblat, nu am timp de plictiseală! Mâncare? De ceva dacă se golește frigiderul, un vițel, un miel tot am ce mănânca.
Dar tu, orășeanule, tu care râdeai de țărani și îi criticai? Tot pe balcon? Tot până în drum la dus gunoiul și înapoi la coteț? Tot pizza și șaorma de la fast-food? Toooot?

Nu uita: șmecheria s-a născut la sat, nicidecum la oraș! Eu nu fac decât să încerc să reînvii ceea ce făceau părinții și bunicii noștri, încerc să dau la o parte „divele” care își arată posteriorul și sânii pe Facebook.
Divelor dragi, terminați odată cu teatrul de pe Instagram și Facebook! Vă pup”, Mihaela Moroșan

Exceptând situația de criză sanitară, pot spune că mă mândresc că învăț într-un liceu în care se mai face carte, iar venirea doamnei directoare la conducere afost mai mult decât binevenită, e un om cu multă inițiativă, „trims de Dumnezeu” și nu exagerez deloc, căci nu doar că școala a fost renovată și modernizată, dar d-na prof. Daniela Ceredeev Daniela ne-a luminat sufletele tuturor. Nu există ca vreun elev acre are o problemă și care merge la dumneaei să nu fie încurajat și ajutat să găsească o soluție, știe dumneaei cum să intre în sufletul fiecăruia. Ba, mai mult, a reușit să schimbe și mentalități, aveam colegi care nu învățau, de exemplu, iar d-na director i-a convins că „rădăcinile învățăturii sunt amare, dar roadele sunt dulci” și a reușit să-i mobilizeze.

3. În prezent, foarte mulți tineri aleg să lase orașele aglomerate pentru sate. Ai avut vreodată un complex că ești din mediul rural? A existat vreodată vreo tendință de bullying?

Mereu a existat bullying, doar că nu am băgat în seamă. Acel bullying venea în general tot de la persoane crescute la țară care au uitat de unde au plecat. Nu era diferența de hăinuțe sau de posibilițăți față de colegii de la oraș, tot ce auzeam în clasele mici era că veneam din „junglă” și că nu știu să mă comport. Sau dacă mă vedeau colegii pe drum cu căruța, cu calul, îmbrăcată ca atare, în cizmulițe de cauciuc, haine mai de grajd etc, atâta îmi trebuia... Doar de Crăciun și de Paște primeam hăinuțe noi, dar am fost un copil fericit și nu mi-a lipsit niciodată nimic.

4. Ce faci acum, cum îți proiectezi viitorul, vrei să revii acasă?

Acum sunt elevă la Liceul Tehnologic „Vasile Cocea” din Moldovița, județul Suceava.Pe viitor mi-aș dori să lucrez într-un laborator de analize medicale sau, de ce nu, să ajung medic! În totdeauna am să revin acasă, nu îmi voi uita rădăcinile niciodată.

5. Ce cărți, muzică, piese de teatru, filme ai recomandat celor care au stat acasă, pentru că am văzut că ai primit și astfel de cereri pe Facebook?

Celor ce stau în izolare la domiciliu le-am recomandat să citească „Maitreyi”, de Mircea Eliade, „Enigma Otiliei”, de George Călinescu și „Adela”, de Garbet Ibrăileanu. Desigur, orice licean sau fost licean a auzit de ele și poate chiar le-a lecturat, dar mie mi-au plăcut foarte mult și am îndrăznit să le recomand chiar și acelora care le-au citit deja. Am avut și cereri de piese de teatru, mai ales că au fost teatre din marile orașe, cum a fost cazul TNB-ului acre au difuzat spectacole online, live sau în treluare. O piesă de teatru ce m-a atins la suflet a fost „O scrisoare pierdută” (I.L. Caragiale).

În perioada de izolare nu m-am uitat la seriale, pe de o parte, și din cauza lipsei de timp, dar și pentru că mie îmi plac filmele istorice, cum ar fi „Frații Jderi”, „Mircea cel Bătrân”. Sunt pasionată de istorie și astfel pot face mult mai ușor conexiuni cu ajutorul unor ecranizări celebre. Și chiar am un respect aproape sfânt pentru actorii și regizorii din Generația de Aur: Sergiu Nicolaescu, Florin Piersic, Dem Rădulescu etc.

8. Cât petreci pe Facebook, Instagram, Tik Tok? Când ai ieșit prima dată din sat, mergeai în tabere, excursii, ai tăi te luau des în oraș?

Timpul meu pe Facebook /Instagram este limitat, deoarece imediat se ivește câte ceva de făcut și nu am timp de stat în social-media. Prima dată când am ieșit din sat a fost când am mers într-o excursie cu școala la Bistrița- Năsăud, eram deja elevă. În oraș ajungeam doar dacă eram internată în spital și nu eram un caz singular, în mediul rural, copiii chiar au de toate, cel puțin în ceea ce privește hrana. Din păcate, am fost un copil cu probleme de sănătate și mai stăteam internată, dar din fericire acum sunt o tânără cu o sănătate de fier și sunt sigură că și mediul a avut o contribuție și m-a călit.

9 . Ce modele ai în viață? Ai ajuns la rândul tău, u adevărat influencer în mediul online, deși la 17 ani, foarte multe fete de vârsta ta vor să fie precum vedetele care apar la televizor, în emisiuni de tip reality-show, care trăiesc atât din ceea ce fac (muzică, prezentări de modă), dar și din contracte de imagine.

Modele mele în viață sunt atât părinții mei, în primul rând, cât și doamna dirigintă, în al doilea, dar nu în ultimul rând. Părinții mi-au dovedit că din puțin se poate face mult, numai voință să fie. Iar doamna dirigintă, profesoară de biologie, m-a îndrumat, m-a făcut să mă îndrăgostesc de materia pe care o predp și felul ei de a face acest lucru. Am făcut o pasiune pentru biologie din simplul fapt că profesoara mea a văzut că am potențial și mereu m-a ajutat să valorific ceea ce am.

10. Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ai învățat de la părinți, de la modul tău de viață, de la cei din sat?

Cea mai importantă lecție a fost că, fără muncă nu se poate, dacă muncești ai, dacă nu, nu! Vorba pe care mi-o spunea tata mereu mi-a rămas întipărită în minte, deși aveam câțiva anișori când am auzit-o prima dată: Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă!”.

11. Ce sfaturi ai avea pentru cei care stau în garsoniere sau apartamente și care ți-au spus că te invidiază pentru că tu stai într-un real paradis, conectată la natură și la bucuriile simple?

Sfatul meu ar fi să strângă niște bănuți și să-și cumpere o bucățică de pământ și să-și facă o căsuță undeva la țară sau la munte. Pentru că niciodată nu se știe ce se poate întâmpla. Doamne ferește, vine un cutremur, și distruge tot, la oraș se simt altfel sesimele față de munte sau zonă depresionară. Acest sfat l-am oferit tuturor acelora care mi-ai scris în aceste ultime luni.

12. Cum ai defini fericirea? Ce te face pe tine fericită?

Fericirea... este șoapta care îți răsună în suflet, pescărușul peste marea de speranță, este o realitate, un vis, o esență tare. Excluzând aceste metafore, pe mine mă face fericită să văd că toți din jurul meu sunt bine, sănătoși, fericiți, mai les atunci când vine vorba de familie. Banii pentru mine n-au însemnat nimic și nici nu cred că îmi voi schimba vreodată viziunea. Pe vremuri, oamenii trăiau mai simplu, însă erau mult mai bucuroși. Nu e un paradox? Acum trăim cu frica de a rămâne fără bani. Cu banii poți cumpăra orice, dar nu și fericire, timp, iubire și sănătate. Cred că am reînvățat aceste lecții în aceste vremuri „covide”.

13. Te așteptai ca prima ta postare să devină virală și să ajungi să ai mii de urmăritori?

Niciodată nu m-aș fi așteptat la așa ceva, nici prin gând nu mi-ar fi trecut. Sunt o persoană foarte modestă și sinceră, eu am postat pentru a trage un semnal de alarmă și, bineînțeles ,de a schimba contentul de Facebook. Am vrut să postez ceva original, ceva ce nu mulți ar avea curajul. Cu toate că am primit și mult hate, ba că sunt pensată, ba că merg cu blugi la oi. Până la urmă sunt de la munte, stau la sat, am grijă de animale, dar asta nu înseamnă că nu ar trebui să am grijă de mine.

Migrația spre sate a orășenilor

Perioada de izolare a determinat pe mulți români să-și reconsidere prioritațile și să ia în considerare perspectiva de a se muta la țară. Încă de anul trecut, potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, peste 100 de mii de români s-au mutat din oraşele mari în mediul rural. Statisticile mai arată că orientarea spre sate s-a intensificat încă din anul 1997, atunci când peste 81 de mii de români s-au mutat din urban în cel rural, de aproape trei ori mai mult faţă de 1990. Lipsa aglomerației, evitarea traficului infernal în drum spre locul de muncă, traiul mai ieftin, reconectarea la natură, ergoterapia (terapia prin muncă fizică, cum ar fi cultivarea plantelor, creșterea animalelor), creșterea unui copil într-un mediu nepoluat sunt doar câteva dintre motivele cel mai des invocate.

Fanatik.ro
Cele mai noi stiri
Lajumate.ro