Plângeau și caii de la dric! Drama din cimitirul Bellu. Tatăl, un bogat infinit, s-a omorât după ce copiii i s-au căsătorit între ei!

 
+4 click pentru
galerie

Constantin Poroineanu, unul dintre cei mai bogați moșieri din istoria României, greșește, în tinerețe, și, deși este căsătorit și are un băiat, Sergiu, se îndrăgostește de o studentă pariziancă cu care zămislește o feiță. Peste ani, fiul său ajunge în capitala Franței și cade amorezat de propria soră, fără să știe. O aduce în țară, după ce ea îi acceptase propunerea căsătoriei. Când adevărul se află, cei doi își pun capăt zilelor, apoi și Poroineanu se sinucide, pe 15 septembrie 1908, în Caracal, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu, într-unul dintre cele mai ”vizitate” locuri

Constantin Poroineanu se născuse, pe la 1843, într-o casă de oameni cu bani. Tatăl, Sache Poroineanu, moșier înstărit, mama, Elena, se înrudea cu marea familie a boierilor Jieni. De mic, ”Costică” a iubit cartea, a inspirat respect, fiind o adevărată plăcere pentru contemporani să-l aibă în apropiere. Peste moștenirea lăsată de Sache, Poroineanu junior avea să pună alte sume considerabile, rod al gândirii sale senzaționale. Avea fire de afacerist, știa când să cumpere, când să vândă. S-a mutat spre Caracal, unde a început să dețină averi imense. În tot județul Romanați a devenit exprem de cunoscut, grație operelor sale de caritate. A adus cărți de la Paris, pentru elevii gimnaziului ”Ioniță Asan”, a venit cu planșe de anatomie, cu cele de istorie naturală. Spitalului din Caracal i-a donat 12.000 de lei, a mers cu 500 la Societatea Geografică Română pentru ca aceasta să zămislească cea mai bună hartă a județului. A intrat în politică, membru PNL.

S-a căsătorit, a apărut Sergiu, fiul său. Apoi, Constantin Poroineanu a plecat, cu treburi, pe la Paris. Aici a călcat strâmb, iubindu-se cu o franțuzoaică părăsită de către soț. Așa a apărut Mirabelle, fiica sa. După ce i-a lăsat o însemnată cantitate de bani, Poroineanu s-a întors la Caracal, la acareturile sale.

Sergiu a crescut și, urmînd tradiția familiei, a plecat, în 1906, la Paris, pentru studii. Aici s-a îndrăgostit de o franțuzoiacă, pe care a cerut-o în căsătorie. Fata a acceptat, s-au luat cu legământ în ”Capitala Luminilor”, așa că tânărul Poroineanu a adus-o, în vara lui 1908, la Caracal, pentru a o prezenta familiei. Aici pleacă la drum legenda. Doica, femeia care avusese grijă de Segiu din primele zile de viață, rămăsese în casa Poroinenilor. Ea a fost prima care și-a dat seama că ceva este în neregulă. A pus cap la cap poveștile, i-a privit pe cei doi și a anunțat că soții - fiu și noră pentru latifundiar - sunt, de fapt, frați. Cum era de așteptat, cei doi n-au putut accepta vestea. În primele zile ale lui septembrie, Sergiu o ucide pe Mirabelle, sora și soția sa, apoi se sinucide și el, cu un revolver. Constantin Poroineanu, ajuns, între timp, una dintre cele mai respectate persoane din Regat, cheamă degrabă un avocat, pentru a-și face testamentul. A doua zi, pe 15 septembrie 1908, la orele 00.40 dimineața, se spânzură, lăsând un bilet de adio în care explică ce și cum...

Monumentul funeral din Cimitirul Bellu, opera maestrului florentin Raffaello Romanelli

Marele Raffaello Romanelli îi face mormântul

Drama este uriașă. Caracalul nu poate crede că importanta familie a pierit în felul acesta, că cel care avea grijă de întreaga comunitate s-a omorât. Sunt aduși la București, pe o vreme mohorâtă, cu mare alai. Pentru că este considerat sinucigaș, Sergiu e înmormântat la marginea Cimitirului Bellu. Mirabelle și Constantin sunt îngropați sub aceeași lespede, iar marele Raffaello Romanelli este chemat să le facă mormântul. Italianul, născut la Florența, fiul celebrului Pascuale, este cel care avea să realizeze, în a sa viață, peste 300 de opere remarcabile, în SUA, Argentina, Cuba, Germania, Rusia ori Italia. De ceva vreme este sculptorul oficial al Casei Regale din România. A făcut bustul lui Carol I de la Castelul Pelișor, statuia Dorobanțului din Turnu Măgurele, faimosul Monument al Eroilor Sanitari din București. Pentru Familia Poroineanu (scrisă, conform obiceiurilor vremii, ”Porroineanu”), realizează o sculptură neagră, impresionantă: un bărbat, rezemându-se în genunchiul drept, plânge lângă catafalcul unei femei. Ceva simplu, dar impresionant. Apare versiunea că doamna ar fi Eufrosina, sora lui Constantin, niciodată căsătorită, stinsă pe la 1902 și că ansamblul nu are legătură cu drama petrecută în 1908. Într-o declarație făcută, cu ani în urmă, cotidianului ”Adevărul”, Dana Roxana Nicula, doctor în istorie și director al Muzeului Romanațiului din Caracal, a confirmat că bărbatul are fizionomia lui Constantin Poroineanu, de la 65 de ani, când s-a stins. Nici până azi nu se știe cine e femeia: Eufrosina, sora sa pe care a iubit-o enorm, soția sa ori franțuzoaica cu care a avut-o pe Mirabelle.

Cotidianul ”Universul” anunța, în 1902, decesul Eufrosinei Poroineanu

Cert este că mormântul reprezintă unul dintre cele mai vizitate locuri din Cimitirul Bellu.

A lăsat prin testament ca oficialitățile să-i facă pomană an de an!

Prin testament, Poroineanu a lăsat întrega sa avere comunității caracalene: undeva pe la 3.100.000 de lei, dintre care 2.150.000 parte imobiliară. În 1925, deputatul I.D.Ianculescu ia inițiativa realizării unui bust al marelui latifundiar, chiar la intrarea în parcul orașului, rămas, și astăzi, unua dintre cele mai mari suprafețe naturale din Europa (25 de hectare, din cele 35 avute inițial). În 1928, acesta este dezvelit. În timpul comuniștilor, este topit, fiind refăcut abia în 2008.

Bustul omului de afaceri aflat la intrarea în parcul ce-i poartă numele din Caracal

În testamentul lăsat de Constantin Poroineanu se menționează că, în fiecare an de Sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena, oficialitățil au obligația de a-i face o colivă lui Poroineanu și de a-i pomeni numele, dar, ani de zile, această ”rugăminte” nu a fost respectată. Abia din 1996, Primăria orașului Caracal pomenește, printr-un Te Deum, marea personalitate...

Sursa: ”Adevărul”

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe