Live acumGazda perfecta (r)
Prime Time 20:00Sacrificiul

Premiile Nobel există ca să salveze reputația unui om! S-a temut că lumea va avea o amintire odioasă despre el! Cum și-a făcut iubita geloasă dincolo de moarte, după ce i-a fost refuzată o cerere în căsătorie

Alfred Nobel a cerut să fie acordate prestigioasele premii ce îi poartă numele ca să își salveze reputația. Când a murit unul dintre frații lui, a aflat cum și-ar fi putut aminti lumea de el și a fost oripilat. A cunoscut și sărăcia, și iubirea neîmpărtășită, dar și succesul fenomenal, ce i-a adus numele de „cel mai bogat vagabond al Europei”.

Alfred Nobel a cerut să fie acordate prestigioasele premii ce îi poartă numele ca să își salveze reputația. Când a murit unul dintre frații lui, a aflat cum și-ar fi putut aminti lumea de el și a fost oripilat. A cunoscut și sărăcia, și iubirea neîmpărtășită, dar și succesul fenomenal, ce i-a adus numele de „cel mai bogat vagabond al Europei”.

Nobel a văzut pentru prima dată lumina zilei pe 21 octombrie 1833. În acel an, afacerea tatălui său, Immanuel Nobel, a suferit pierderi și a trebuit să fie închisă. A urmat o perioadă dificilă pentru familia Nobel.

Copilăria lui Alfred Nobel, marcată de ambiția tatălui său

Nobel senior nu avea să cedeze! În 1837, tatăl lui Alfred Nobel a decis să încerce să își redeschidă afacerea într-un alt loc și a plecat în Finlanda și Rusia. Mama lui Alfred Nobel, Carolina Andriette, a rămas în Stockholm ca să aibă grijă de familie. La acest moment, Alfred Nobel avea doi frați mai mari – Robert, născut în 1828 și Ludvig, născut în 1831.

Nici Andriette Nobel, care provenea dintr-o familie bogată, nu a stat cu mâinile în sân! În afară de creșterea copiilor, ea s-a ocupat și de o alimentară, pe care a deschis-o pentru a aduce un venit familiei. Mama lui Alfred Nobel era hotărâtă să facă totul pentru fiii ei. Patru dintre cei opt copii pe care i-a născut ea nu au ajuns la maturitate.

După un timp, afacerea lui Immanuel Nobel a început să aibă succes în Sankt Petersburg, Rusia. El deschisese acolo un atelier mecanic ce furniza echipament armatei Rusiei.

Cu succesul dobândit, Immanuel Nobel și-a putut muta familia în Sankt Petersburg, în 1842. Până în anul 1843, un alt băiat s-a născut în familia Nobel – Emil. Toți cei patru copii au primit educație aleasă, cu profesori personali. Au primit lecții de științe ale naturii, limbi străine și literatură.

Astfel, la vârsta de doar 17 ani, Alfred Nobel putea să vorbească și să scrie în suedeză, rusă, franceză, engleză și germană.

Alfred Nobel era cât pe ce să se facă poet. Tatăl lui a fost furios

Alfred Nobel ar fi fost cât pe ce să devină poet, fiind interesat mai ales de literatură, chimie și fizică. Tatăl lui nici nu a vrut să audă de interesul lui pentru poezie, așa că a decis să îl trimită în străinătate, să studieze ca să devină inginer chimist.

În Paris, Alfred Nobel a lucrat în laboratorul profesorului T. J. Pelouze, un chimist faimos. Acolo, l-a întâlnit pe Ascnio Sobrero, chimistul care a inventat nitroglicerina, un lichid exploziv ce a fost considerat prea periculos pentru a fi utilizat. Însă, Alfred Nobel nu s-a lăsat! Când s-a întors în Rusia, a lucrat cu tatăl lui la dezvoltarea nitroglicerinei drept explozibil comercial.

Sărăcia i-a lovit familia, din nou, după război

După Războiul din Crimeea, afacerile lui Immanuel Nobel au luat o turnură neplăcută, așa că acesta a decis să se întoarcă în Suedia. Frații mai mari ai lui Alfred Nobel, Robert și Ludvig, au rămas în Rusia și au încercat să salveze ceea ce a rămas din afacerile familiei. Au avut succes și au dezvoltat industria petrolieră în sudul Rusiei.

Între timp, întors cu restul familiei în Suedia, în 1863, Alfred Nobel s-a concentrat pe dezvoltarea nitroglicerinei ca explozibil. Din păcate, experimentele lui au ucis cinci oameni, între care s-a numărat și fratele mai mic al lui Alfred, Emil. Guvernul a decis să interzică aceste experimente în Stockholm.

În ciuda tuturor aceste evenimente, Alfred Nobel nu a renunțat. Și-a reluat experimentele pe o ambarcațiune, pe lacul Mälaren.

În 1864, Alfred Nobel a început producția în masă de nitroglicerină, fără să se oprească din a căuta diferiți aditivi ca să facă întregul proces mai sigur.

A inventat dinamita și a avut un succes fenomenal. A fost numit „cel mai bogat vagabond al Europei”

Doi ani mai târziu, Alfred Nobel a inventat dinamita, reușind să amestece nitroglicerina cu o altă substanță și să o transforme astfel dintr-un lichid într-o pastă. Succesul a fost fenomenal, mai ales că acestă invenție a lui, dar și altele, precum detonatorul, au redus costurile în construcții.

Astfel, Alfred Nobel a deschis fabrici în 90 de orașe! S-a stabilit în Paris, dar obișnuia să călătorească de la o fabrică la alta, în cele 20 de țări în care se aflau acestea. Succesul său a făcut ca el să fie supranumit de „cel mai bogat vagabond al Europei”.

Nobel a lucrat și pentru a obține cauciuc sintetic, piele sintetică și mătase artificială. Până la momentul morții lui, în 1896, avea 355 de patente.

A iubit trei femei, dar nu s-a căsătorit. Pe ultima, ar fi făcut-o geloasă după moarte

Alfred Nobel a iubit trei femei în viața lui. Prima a fost o rusoaică, Alexandra, pe care a cerut-o în căsătorie, dar a primit un refuz. Cea de-a doua a fost contesa Bertha Kinsky, care i-a devenit secretară în 1876. Ei i s-ar datora includerea Premiului Nobel pentru Pace în lista prestigioaselor trofee.

De altfel, ea a primit un Nobel pentru pace în 1905, cu toate că ultima iubire din viața lui a fost Sofie Hess, din Viena, pe care a întâlnit-o în 1876. Relația lor a durat 18 ani, până la moartea lui.

În 1888, la moartea fratelui său, Ludvig, unele ziare au titrat, crezând că este vorba despre el: „Negustorul morții a murit”. Alfred Nobel a citit titlurile și a fost oripilat de ideea că lumea își va aminti de el în acest fel. Acesta ar fi fost motivul pentru care el a dorit să fie acordate premiile Nobel.

Ulterior, Nobel a fost acuzat de „înaltă trădare” în Franța, pentru că a vândut balistită Italiei. Așa că s-a mutat din Paris în Sanremo, Italia, 1891.

Alfred Nobel a murit în San Remo, Italia, pe 10 decembrie 1896, în urma unui accident vascular cerebral. În testamentul său, a scris că o mare parte din averea lui va trebui să fie folosită pentru a acorda premii pentru cei care au avut cele mai mari reușite în domenii ca fizica, chimia, psihologia, medicina, literatura și pacea, în folosul omenirii.

Nu toată lumea a fost mulțumită de această soriunță a lui Alfred Nobel. Unele dintre rudele sale s-au opus vehement. A durat patru ani pentru ca dorința lui să fie îndeplinită. În 1901, au fost acordate primele premii Nobel, pentru Fizică, Chimie, Psihologie, Medicină și Literatură, în Stockholm, Suedia, și pentru Pace, în Kristiania, acum Oslo, Norvegia.

O altă dorință a lui Alfred Nobel a fost ca un medic să „îi deschidă venele”, ca să se asigure că nu va fi îngropat de viu. „Abia după ce acest lucru a fost făcut, iar medici competenți au confirmat semne clare ale decesului, rămășițele mele să fie incinerate”, a scris el în testament.