Sărut mâna, tanti Marghioala! O bunică a ridicat, din pensia de 600 de RON, un monument pentru ostași. ”Se pierduseră, maică, crucile!”

 
+2 click pentru
galerie

Marghioala Huzum avea 10 ani când a pornit la drum al Doilea Război Mondial. ”A fost groaznic, să nu vă trebuiască!”, spune acum. Lângă ea a pierit un regiment întreg de ostași români. Trei cruci. Doar atât a rămas. Peste ani, peste vremi, peste ploi și arșiță, aceste au dispărut. Tanti Marghiolița a strâns, din pensia de 600 de RON, bani. Din care a ridicat, cu ajutorul unui nepot, un monument, dând o palmă adâncă Statului. ”Să nu se uite durere, maică, să nu se uite!”

Când vorbește cu tine, Marghioala Huzum își potrivește baticul. Hai, știți gestul ăla de bunicuță. Cu mâinile îi petrece tivul, așa, în dreptul tâmplelor cernite. Apoi dă cep poveștii. Când a pornit urgia, cel de-al Doilea Război Mondial, avea 10 ani. Acolo, în Vaslui, între Copăceana și Făcliu, Dumnezeu s-a supărat pe oameni într-un 21 iunie 1941. ”De la noi din sat au murit 18 oameni pe câmpurile de luptă”. Într-o noapte, un regiment întreg, românesc, mărșăluia să lupte contra rușilor. Se ducea spre Țiganca. Pe stânga Prutului, un avion sovietic i-a dibuit. ”N-au mai reușit, săracii să ajungă. I-au ciuruit. A fost multă durere și suferință”, spune femeia de 86 de ani. Morți mulți. 

Prin 1944, armata rusească a venit la ei în sat. ”Au prins nemți, naționalități străine. I-au adunat în fața satului, i-au pus, așa, în rând. Le-o zis să sape o groapă, au tras în ei cu mitralierele. Au căzut singuri acolo, pe spate. Un soldat îi trăgea de picioare. Mort-nemort, urcau pământul peste ei. Nu conta că poate mai sunt în viață. Nu ați văzut războiul, este groaznic, să nu vă mai trebuiască!”

Anii au trecut, rănile au rămas. După război, Armata Română a săltat, acolo, trei cruci. Peste ele au venit ploaia, soarele, timpul și uitarea. ”Se pierduseră, maică, se pierduseră!” Bunica Marghiolița n-a putut sta așa. Din pensia de 600 de lei a pus ceva deoparte. A ridicat, alături de nepotul ei, un monument. Bani mullți, vreo 10.000 RON a costat. Un sobor de preoți l-a sfințit. ”Sunt amintiri peste care nu poți trece, pământurile nu uită durerea din suflet”, a mai spus.

A scris o carte la 80 de ani!

Tanti Marghiolița nu vrea să iasă în față, deși palama sa dată Statului n-a trecut neobservată. ”Am vrut să ajung om mare, poate chiar profesoară. Dar am rămas la câteva clase, pentru că a venit războiul”. Cu ceva vreme în urmă, nepoții au dus-o la Mănăstire, la Curtea de Argeș. S-a găsit, acolo, cu părintele Calinic, căruia i-a povestit visul ei. Preacucernicul a îndemnat-o să scrie, dacă asta voia de mică. Într-o iarnă, nu s-a mai oprit. A umplut patru caiete studențești. Avea ce povesti. Tot nepotul i-a dus rândurile la tiparniță. La 80 de ani, bunica Marghioala Huzum a lansat, la ”Muzeul Țăranului Român”, ”O viață de țărancă”...Blaga avusese dreptate. Eternitatea se născuse, acolo, la sat!

Sursa: Adevărul

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

România la CENTENAR. 100 DE ANI de la MAREA UNIRE