Secuii ne-au omorât, în Vinerea Mare, pe timp de pace, doi eroi de la Marea Unire. ”Musteau în apă, îngropați de vii!”

 
+4 click pentru
galerie

În noaptea Vinerei Mari, pe timp de pace, pe 3-4 aprilie 1919, secuii au ridicat doi eroi ai Marii Uniri de la 1918, Nicolae Bolcaș și Ioan Ciordaș, cunoscuți pentru activitatea lor românească, și i-au dus la 25 de kilometri de Beiuș, în satul Lunca, pe malul Vărzariului, un afluent al Crișului Negru. Aici au fost torturați, îngropați de vii până la nivelul capului și lăsați să moară pentru că ”Au dat Bihorul României”

Pe 12 octombrie 1918, într-o ședință ultra-secretă, ținută în casa avocatului Aurel Lazăr din Oradea, membru de vază al Partidului Național Român, mai multe personalități au semnat ”Declarația de Independență”, cea care proclama dreptul națiunii române din Transilvania de a hotărî, singură, soarta sa și de a se uni cu România. Au fost, aici, multe minți luminate: Alexandru-Vaida Voevod, Ștefan Cicio Pop, Vasile Goldiș, Nicolae Ivan ori Ioan Ciordaș.

Acesta din urmă se născuse de Crăciun, în Anul Independenței, 1877, la Betfia, în județul Bihor, în familia unui preot, care trimitea oamenii locului să cumpere calendare româneși, cu sfaturi și povești. Ajunge la Academia de Drept din Oradea, unde se alătură mișcării studențești condusă de Lucian Bolcaș. Este eliminat, alături de 17 colegi, pentru ”acțiuni românești”, dar merge la Universitatea din Cluj, unde, în 1900 își ia Doctoratul în Drept. Se ia cu Viora Ignat, fiica unui mare memorandist, avocatul Vasile Igant, cu care are doi copii - Ovid și Xenia. Începe să organizeze Marea Unire. Semnează ”Declarația de Independență”, apoi participă, ca delegat, la Marea Adunare de la Alba-Iulia, din 1 decembrie 1918. Este ales în Marele Sfat Național și, mai apoi, prefect al Bihorului.

Dar lucrurile nu-s liniștite după actul de la 1 decembrie 1918. După încheierea Armistițiului cu țările beligerante și stabilirea liniei demarcaționale pe linia Zam-Ciucea, trupele noastre se opresc și lasă sub stăpânire maghiară multe ținuturi românești. În Bihor, conducerea armatei de ocupație este preluată de către căpitanul Vereboczy, care, imediat, întocmește o listă neagră cu toți fruntașii orașului care luptaseră pentru Unire. În capul listei apar Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș. Iuliu Maniu află de pericol și-l avertizează pe Ciordaș, căruia îi spune să nu se întoarcă la Beiuș. Dar doctorul e neclintit în decizia sa...Din păcate...

În Vinerea Mare, în noaptea de 3 spre 4 aprilie 1919, acum 100 de ani, Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș sunt săltați și arestați de banda lui Verboczy, un ”secui bolșevizat”, așa cum este descris. Sunt duși în satul Lunca, pe malul Vărzariului, în casa unui țăran, unde sunt schingiuiți. Li se sapă o groapă, unde sunt aruncați de vii. Sunt lăsați câteva ore. Spre dimineață, se aud câteva împușcături...

Deși în Beiuș se promit 3.000 de coroane celui care va putea duce informații, nimeni nu scoate o vorbuliță. Se plusează cu încă 1.000 de coroane. Degeaba, cei doi sunt dispăruți! Se lansează zvonul că au fost arestați, că erau deținuți și că au vrut să fugă. De atunci, sunt nevăzuți. Dar unul dintre preoții din localitate, Petru E. Papp investigează. Ceea ce află e greu de reprodus: 

”Raportez că trupurile lui Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş s-au găsit în telechiul lui Nicolae Hasan din Luncă azi, la orele 9. Dispoziţiunile necesare pentru exhumarea lor le-am făcut eu. Cum am constatat la fata locului, îndemnaţi de premiu, sătenii au plecat să-i caute. Notarul Ioan Blaga, notăreasa şi 4 femei au ajuns în grădina lui Hasan, unde, dat fiind că din cauza ploilor era numai de patru degete pămîntul peste cadavre, au simţit miros de mortăciune şi, săpînd puţin, numaidecît s-au ivit hainele lui Ciordaş. Sosind cu trăsura, ca trimisul familiei Ciordaş, la Luncă, împreună cu Gh. Bolcaş, fratele doctorului Bolcaş, pe morţi i-am aflat deja exhumaţi şi aşezaţi într-o casăţărănească în 2 sicrie improvizate. Mergînd şi noi la faţa locului, am constatat că decedaţii fuseseră aruncaţi într-o groapă din fundul grădinii lui Hasan, săpată la distanţă de 1 metru de vîlceaua Apa Vărzarilor. Era o groapă afundată de 1 metru, lungă de 5 şi lată de 3 paşi, plină de spume şi de sînge închegat. Pe cei morţi i-am recunoscut şi noi, şi familiile mai presus de orice îndoială. Deşi faţa lui Ciordaş era de tot desfigurată, capul şi corpul mutilate de putrefacţie şi de apă, i-am recunoscut mustăţile tunse, verigheta de pe deget, pulovărul, pantalonii, ghetele, ciorapii, lanţul de aur, ceasornicul de buzunar şi cheile de la casă. Acestea le-am şi luat la mine şi le-am adus familiei. În lipsă de medic, nu s-a făcut autopsia. Am constatat însă că ceafa şi aproape întreg capul i-au fost zdrobite într-un mod bestial. Creier, oase, păr şi sînge erau amestecate. Mîna dreaptă era frîntă în mai multe locuri, ochii scoşi. Înfiorătoare privelişte!“

După intrarea trupelor române în zonă, locul este identificat. Cei doi sunt îngropați creștinește. În amintirea jertfei lor, în 1935 este ridicat un monument în centrul orașului Beiuș, cu fonduri obținute în urma unui apel al Uniunii Avocaților. Dar sovieticii cotropitori nu vor să-l vadă, așa că în anii '50 îl distrug și îi pun deasupra o seceră și un ciocan. Abia după 1989, în 1993, beiușenii dărâmă nenorocirea și o înlocuiesc cu un monument nou, care să aducă aminte de jertfa patrioților...

Sursa: Inliniedreapta.net



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI