Tragedia de la Vintileanca. 66 de morți, 105 răniți. Țiganii lui Nicu Gheorlan au furat hainele de pe cadavre. Acarul Păun a făcut 10 ani de pușcărie, apoi a murit!

 
+2 click pentru
galerie

Pe 2 iulie 1923, un tren de persoane, ce mergea de la București către Iași se ciocnește, în stația Vintileanca, cu un marfar, staționat, în jurul orelor 11, provocând moartea a 66 de oameni și rănirea a 105. Imediat, banda țiganului Nicu Gheorlan află și ajunge la fața locului unde fură tot ce se putea fura, dezbrăcând cadavrele. Acarul Ion Păun este găsit vinovat de producerea tragediei. Face 10 ani de pușcărie, apoi decedează, la o lună de la eliberare

Pe 2 iulie 1923, într-o dimineață extrem de călduroasă, acceleratul 701 pleacă din București în direcția Iași, pe la 07.40. E lume multă, se merge pe scări, iar presa vremii vorbește și despre oameni călare pe acoperiș! În jurul orei 11.00 se ajunge în apropiere de stația Vintileanca, pe drumul dintre Mizil și Buzău. Trenul e tras de o locomotivă puternică, un ”Pacific” 231.070, ce poate atinge 126 km/h. Abia se poate respira, mulți elevi merg la Buzău, la Târgul de Drăgaică. Printre călători se află și Gheorghe Drăgoi, șeful gării locale, care a plecat fără să-și fi anunțat superiorii. 

În cabina 1 e de serviciu acarul Ion Păun. El primește ordin de la impegatul de mișcare Gheorghe Tudose să miște macazul pentru a gara trenul marfar pe linia 4, ”linie ”abătută”. Astfel, urmează să se elibereze linia 3, pe care urma să treacă acceleratul, ce nu oprea acolo. Acarul dă cele trei semnale sonore prin care confirmă că a executat ordinul, dar nu urmărește acțiunea până la capăt. Un bulon se rupe, iar partea din spate a ultimului vagon rămâne pe linia 3.

De la Mizil la Vintileanca locomotiva ”Pacific” prinde viteză. Mecanicul George Georgescu vede semnalul ”cale liberă pe linia directă”, așa că nu încetinește și intră cu viteză în gară. Își dă seama prea târziu. Impactul este nimicitor. Ultimul vagon, care e încărcat cu legume, e spulberat. Alte cinci sunt sfărmate. Din trenul de pasageri, locomotiva, vagoanele de poștă și cel de bagaje sunt aproape neatinse, dar cele cu călători sare de pe șină și se răstoarnă. Sunt 66 de morți și 105 răniți, deși presa vremii vorbește despre mult mai multe victime

Imediat, la fața locului sosește banda morbidă a lui Nicu Gheorlan, un țigan ce fura din trenuri. Morții sunt dezbrăcați de haine, se face ”curățenie”. Abia apoi apar și trenurile sanitare. Răniții ajung fie la Ploiești, fie la Buzău, fie la București. La Ambulanța Clinică sosește și Prințul Carol. Imaginile de la fața locului sunt apocaliptice. Decedații sunt îngropați în sat pe 5 iulie, cu onoruri militare și cu slujbă ținută de P.S. Chesarie, Episcopul Buzăului.


Locomotivă tip ”Pacific”

Gheorghe Drăgoi și Gheorghe Tănase sunt indepărtați din serviciu imediat, dar singurul care face pușcărie e acarul Păun, găsit după cinci zile de către jandarmi, pentru că fugise și se ascunsese de furia supravieșuitorilor. Face închisoare din 1923 până în 1934. Când e eliberat, la Brașov, mai trăiește o singură lună. E coborât la cele sfinte în Jugureniul natal, dar oamenii locului spun că are multe suflete pe conștiință. Devine legendă, ”Acarul Păun” desemnând, peste ani, un vinovat fără vină.

Deceniile trec. În 1974, ziaristul Marcus Marcu vrea să reconstituie ceea ce s-a petrecut, cu 50 de ani în urmă, la Vintileanca. Discută cu Gheorghe I. Vișoiu, acarul care se afla în cabina nr 2. a stației, coleg de tură cu Ion Păun, în acea zi fatidică.

- ”De ce acarul Păun nu a scos capul pe geam, să vadă dacă gararea s-a făcut corect?”

- ”Păi cum să scoată capul, dacă nici măcar nu se afla în cabină?”

- ”Nu se afla în cabină?”

- ”Nu! Era la păscut cu vaca șefului”

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe